Republica Tadjikistan este un stat interior, predominant alpin, din partea centrala a Asiei, cu multe atracții de oferit vizitatorilor aventurieri, iubitorilor de munte și locurilor care nu sunt înscrise în circuitul turismului de masă. Republica s-a format o dată cu destrămarea Uniunii Sovietice, în anul 1990 și a stat în umbra unui război civil necruțător până în anul 1997, când s-a semnat un tratat de pace. Republica nou formată a fost renumită pentru corupție și interese obscure, sub orânduiala lui Emomali Rahmon. Alegerile ulterioare a fost trucate, însă pacea a triumfat într-un final.

Mai mult de 70% din totalul populației locuiește în zona rurala, în ciuda faptului că, doar 7 procente din suprafața totală a țării este arabilă. Acest aspect este, probabil, principalul motiv pentru sărăcia ce caracterizează regiunea.

Tadjicii, a căror limbă este aproape identică cu cea a perșilor, au făcut parte din vechiul imperiu persan condus de Darius I, apoi cucerit de Alexandru cel Mare. În secolele al VII – lea și al VIII – lea, arabii au cucerit regiunea și au adus islamismul. Tadjicii au fost conduși de uzbeci apoi de afgani, până când au fost revendicati de Rusia, în anii 1860. În 1924 Tadjikistan a fost transformată în Rebublica Socialistă Sovietică Autonomă Tadjikistan până în 1929, cand a primit statut de republică.

Dushanbe, capitala Tadjikistan – ului, este faimoasă pentru târguri și statuile din epoca sovietică, fiind locul cel mai potrivit de începere a călătoriilor în interiorul țării. În oraș se află principala moschee, o sinagogă ce dateaza din secolul al XIX- lea, o biserică rusească și clădirea operei cu coloane. Alte atracții sunt Muzeul Tadjikistanului Unificat și Muzeul Etnografic. Dushanbe se află în valea Hissar, la doar trei ore de granița cu Afganistan. Acesta a fost doar un sătuc, până în anul 1927, când s-a construit calea ferată trans-caspică. Portul Hissar a fost construit între secolele al XVI – lea și al XIX – lea și conține o citadelă ruinată, două seminarii islamice, un caravanserai și un mausoleu.

În partea îndepărtată de apus, orașul Khorog servește ca excelent punct de plecare spre munții Pamir, poate cel mai puțin explorat masiv montan al lumii. Regiunea vastă este dificil de accesat, însă peisajele de aici merită un sacrificiu în plus. Iubitorii de istorie si de plimbări în aer liber sosesc aici pentru a traversa celebrele drumuri ale mătăsii, ce treceau odată prin regiune, pentru a reînvia aceleași senzații pe care le-au trait asiaticii acum 3.000 de ani. Printre cele mai interesante atracții naturale de care se bucură Tadjikistan sunt și cele șapte lacuri Muragazor, faimoase pentru schimbarea de culoare din timpul zilei.

Munții Pamir se află în centrul Asiei și reprezintă una dintre cel mai puțin explorate regiuni din lume. Înalți, reci și izolați, munții au atras alpiniști și vânători din fosta Uniune Sovietica, iar acum sunt deschiși și pentru publicul larg.

În orașul Penjikent se află rămășițele unui fort sogdian. Frescele din Penjikent sunt faimoase datorită frumuseții deosebite. Rămășițele templului budist de lângă Kurgan-Tyube se află în sud, de unde provine cea mai mare statuie a lui Buddha. Acum statuia este împărțită în 60 de piese care se afla în Dusanbe.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ