Templul Jokang din Lhasa este probabil cel mai cunoscut obiectiv turistic al Tibetului, inclus în lista patrimoniului mondial UNESCO în anul 2000. Acesta este unul dintre cele mai vechi temple sacre budiste, cunoscut și sub numele de „casa lui Budha” sau „casa înțelepciunii”. Monumentul arhitectural budist poziționat în Piața Barkhor din Lhasa, a fost construit în anul 647 de regele tibetan Gampo pentru cele două soții ale sale. Templul Jokhang se întinde pe o arie de 25.000 mp. Construcția este un amestec arhitectural de elemente ale Dinastiei Tubo cu modele specifice dinastiei chineze Tang dar și cu vizibile tendințe nepaleze și indiene.
Cei care doresc să viziteze templul trebuie să ştie că în interiorul lui nu este permisă fotografierea nici cu aparatul foto şi nici cu telefonul, cu atât mai puţin filmarea lui. Dacă vizitaţi templul seara vă veţi putea bucura de o privelişte extraordinară de pe acoperişul templului. De aici, se pot vedea străduţele din Lhasa, muntele de Zăpadă şi Palatul Potala. Intrarea în templu costă 85 yuani de persoană, adică aproape 10 euro.
Turiștii care ajung în inima Lhasei, pot experimenta ineditele obiceiuri ale pelerinilor tibetani care înconjoară templul printre străduțele și piața din Barkhor.
Ocolirea se face în sensul acelor de ceasornic. Traseul se încheie în curtea templului Jokhang unde tibetanii se închină lui Budha. În fiecare dimineaţă ritualul este același, deci indiferent de perioada în care mergeţi puteţi participa la acest obicei. Credincioșii trec, unul după altul, prin faţa statuilor lui Buddha şi pun ulei în candelele cu unt, fac mătănii şi se roagă smeriți în tăcere. Templul este unul dintre cele mai puternice centre religioase ale Tibetului care atrage anual practicanţi ai diferitelor culte budiste la „Festivalul Rugăciunii Monlam”.
Acesta este cel mai mare festival religios din Tibet, unde mii de călugări din cele trei confesiuni principale Drepung, Sera și Ganden se adună pentru incantarea de rugăciuni și efectuarea de ritualuri religioase. Călugării obişnuiesc să facă cunoscutele dansuri tradiţionale tibetane budiste numite „Cham” şi să gătească nişte prăjituri imense împodobite cu sculpturi foarte elaborate de unt.
Dacă vizitaţi Lhasa în perioada festivalului trebuie să ştiţi că în ziua a cincisprezecea a Festivalului Monlam, aici se ţine „Festivalul Lămpilor de Unt” (Chunga Chopa), la care Dalai Lama obişnuia să vină la Templul Jokhang pentru a ţine serviciul de mare budist. În fața Templului Jokhang, piaţa Barkhor se transformă într-un loc expoziție pentru prăjiturile uriașe decorate cu unt. La sfârșitul festivalului, acestea sunt arse într-un foc imens.
În interior, Jokhang arată ca un labirint întunecat, cu capele dedicate diverşilor zei, luminate doar de lumânări și pline de un gros fum de tămâie de la beţişoarele parfumate arse de călugări. Deși unele părţi din templu au fost reconstruite, elementele originale rămân: cadrele ușilor Newari, coloanele și alte finisaje datează din secolele 7 şi 8.
Templul Jokhang deține o colecție mare și foarte importantă de aproximativ opt sute de sculpturi metalice. În plus, aici se regăsesc mii de suluri pictate, cunoscute sub numele de „thangkas”. Statuile sunt ascunse în templu, în spaţii închise pentru public, iar accesul la ele este aproape imposibil. În timpul numeroaselor vizite la Jokhang, între 1980 și 1996, Ulrich von Schroeder a reușit să facă fotografii cu aproximativ cinci sute de statui din metal. Printre acestea sunt câteva din alamă și cupru, statui extrem de rare și importante provenite din Kashmir, nordul Indiei, Nepal, Tibet și China. Cu toate acestea, cele mai importante statuile de colectare Jokhang sunt cele care datează din dinastia Yarlung.
Pentru a putea să vă bucuraţi de măreţul templu Jokhang aveţi nevoie de cel puţin 2 ore, timp în care să puteţi trăi adevarata experienţă a culturii budiste.
Programul de vizitare începe la ora 10.00 până la 12.00, şi apoi de la 15.00 până la ora 18.30. În incinta templului, vizitatorii sunt încurajați să se aşeze pe un scaun sau o pernă, să ia o ceașcă de ceai şi să mediteaze la statui, să se bucure pur și simplu de frumuseţea lor şi a acestui spaţiui sacru.
