Testoasa maslinie este o specie care are carapacea de cel mult 80 cm si traieste in zonele tropicale ale Oceanului Atlantic, Pacific si Indian. Apare pe tarmurile de nord-est ale Statelor Unite ale Americii, Japoniei, Californiei, Australiei si in Golful Mexic.
Deși este un prădător activ, adaptat să trăiască în apele de coastă, specia se află într-un pericol crescut de dispariție din cauza intervenției umane și a schimbărilor climatice.
Descrierea fizică și particularitățile anatomice
Este cea mai mica specie de testoasa marina, are lungimea carapacei cuprinsa intre 50-80 cm si coloritul, asa cum ii spune si numele, in nuante verzi-maslinii. Carapacea este in forma de inima cu partea superioara rotunjita si cea din spate ascutita, iar forma plastronului concava.
Masculii se diferentiaza de femele prin coada mai lunga, plastronul mai concav (de culoare galbuie-verzuie) si gheare lungi si curbate de la membrele anterioare cu ajutorul carora tine femela in momentul imperecherii.
Carapacea țestoasei măslinii nu este doar un element decorativ, ci și o structură adaptativă care îi permite să se camufleze în apele de coastă. De asemenea, capul mic și botul rotunjit îi oferă o mai bună aerodinamică în apă, facilitându-i prinderea prăzii.
Habitat și comportament alimentar
Testoasa maslinie este un pradator activ care se hraneste cu moluste, calamari, crustacee, crabi, meduze, arici de mare, diferite alte tipuri de cefalopode, dar si plante acvatice, mai ales alge. Prefera sa inoate in apele de coasta de adancime mica, ce au un continut de salinitate scazut.
Ciclul de reproducere și supraviețuirea puilor
Reproducerea la aceasta specie este ovipara, iar perioada de imperechere are loc in lunile august-ianuarie. Femela depune un numar de 90-140 oua in gropi sapate in nisip pe plajele de coasta. Testoasele vin pe tarmurile nisipoase noaptea spre a depune ouale, apoi astupa gropile cu nisip spre a nu lasa urme si ale feri de pradatori.
Ouale eclozeaza dupa aproximativ 2 luni si astfel micile testoase ies incet la suprafata nisipului si se indreapta spre mare. Acestea se aseamana cu niste adulti in miniatura, au lungimea corpului de 4 cm si greutatea de pana la 20-30 g. Exemplarele tinere ajung la maturitatea sexuala la varsta de 12-15 ani. Ouale si puii de la testoasa maslinie sunt recoltate de oameni sau mancate de animalele de prada, in special de caini, sobolani sau sacali.
Amenințări și măsuri de conservare
Testoasa maslinie este o specie in pericol de disparitie, are denumirea stiintifica de Lepidochelys olivacea, face parte din ordinul Testudines, familia Cheloniidae. Cu ani in urma aceste testoase ieseau pe plajele de nisip pentru a-si depune ouale, insa localnicii din America Centrala si Asia de Sud au contribuit la scaderea drastica a numarului lor.
In conditii de captivitate testoasa maslinie nu se reproduce desi este un animal bland si se adapteaza usor, insa se comporta ca un catar si refuza sa se imperecheze. De multe ori specia prezinta o rata de canibalism ridicata. Conform specialistilor testoasele prefera sa se reproduca doar in mediul natural pe tarmurile la Oceanul Atlantic si Indian.
Rolul țestoasei măslinii în ecosistem
Țestoasa măslinie joacă un rol esențial în echilibrul ecosistemelor marine. Prin consumul de meduze, aceasta contribuie la prevenirea proliferării excesive a acestor organisme, care pot afecta negativ alte specii marine. De asemenea, prin depunerea ouălor în zonele de coastă, îmbogățește solul nisipos cu substanțe nutritive, susținând astfel vegetația locală.
Eforturi internaționale de conservare
Țestoasa măslinie beneficiază de protecție prin convenții internaționale, precum Convenția de la Washington (CITES), care interzice comerțul cu ouă și alte produse provenite de la această specie. De asemenea, organizațiile de mediu implementează programe de educare și implicare a comunităților locale pentru protejarea plajelor de cuibărit și reducerea capturilor accidentale în plasele de pescuit.
Video – Testoasa maslinie (Lepidochelys olivacea):