Tunisia, oficial Republica Tunisiana, este o tara din nord-vestul continetului Africa, ce are o suprafata de 63,378 km². Tunisia este delimitata la vest de Algeria, in partea de nord-est de Marea Mediterana, iar in sud-est de Libia. Capitala, si cel mai mare oras, este Tunis.
Tunisia are o linie de coasta extrem de neregulata, ce ofera numeroase golfuri si porturi, in special Bizerte, Qabis, Safaqis si Susah. O parte din Muntii Atlas trec prin nordul Tunisiei, dar in comparatie cu Maroc si Algeria, nu depasesc altitudinea de 1,219 m. In partea de sud, sub marele lac sarat Chott Djerid, se intinde desertul Sahara. Populatia formata in mare parte din beberi si arabi, traieste in apropierea coastei, in zonele urbane. Cei mai multi tunisieni sunt musulmani suniti, insa exista si o mica comunitate evreiasca ce dateaza din cele mai vechi timpuri, desi au emigrat din Israel sau Franta. Majoritatea tunisienilor au emigrat din Franta intr-un numar semnificativ. Araba este limba lor oficiala, dar si limba franceza este vorbita.
Tunisia are o clima arida in sud, ce devine mai umed spre tarmul marii la nord, ceea ce explica zona asemanatoare stepei (cu veri fierbinti si ierni reci). Din Tunisia centrala spre sud domina o clima tipica desertului.
Desi mineritul, energia electrica, turismul si fabricile sunt foarte importante, iar aceasta tara a devenit treptat o clasa de mijloc, mai mult de jumatate din muncitorii tunisieni sunt angajati in agricultura. Cu toate acestea, sectorul agricol reprezinta mai putin de 15% din PIB-ul Tunisiei. Culturile cele mai importante sunt: cele de maslini, grau, orz, rosii, citrice, sfecla de zahar si migdale. Cresterea animalelor si pescuitul sunt de asemenea importante. Productia agricola variaza foarte mult in functie de precipitatii, datorita problemelor de irigare. Tunisia are mari rezerve de fosfati, minereu de fier, zinc, plumb si sare.
Coasta Tunisiei a fost stabilita in secolul X i.Hr. de fenicieni. In secolul VI i.Hr., Cartagina a cucerit Roma, iar aceasta regiune a devenit ”hambarul” Romei. A fost acaparata de vandali si bizantini in secolul V-VI d.Hr. In secoul VII au fost cuceriti de catre arabii care au fondat Al Qayrawan. Regiunea a fost numita Ifriqiya, iar populatia berbera a fost convertita la islamism.
Coastele au fost acaparate de normanzii din Sicilia in secolul al XII-lea. In 1159, Tunisia a fost cucerita de califii Almohazi din Maroc. Si spaniolii au cucerit multe din orasele de pe coasta, care au fost ulterior recuperate de catre turcii otomani. Sub conducerea turcilor numiti bei, Tunisia a obtinut o independenta virtuala. In secocul XVI coasta a devenit bastion al piratilor. In 1869, Franta, Marea Britanie si Italia au acaparat finantele tunisiene. Independenta deplina fata de Franta a fost acordata in 1956, iar in 1957 Tunisia a devenit republica. Au existat numeroase proteste in aceasta tara impotriva guvernului.
Tunisia are mai multe locuri incluse in Patrimoniu Mondial UNESCO decat oricare dintre celelalte 54 de tari africane. Medina de Tunis (orasul vechi) cu 700 de monumente, Carthage si ruinele sale, Amfiteatrul El Jem fiind si cel mai mare din lume (unde a fost filmat Gladiatorul), Parcul National Ichkeul cu lacurile sale minunate si Medina de Sousse sunt unele dintre cele mai impresionante locuri din aceasta tara.
