Versatil este un cuvânt, un neologism, care până nu demult făcea parte, mai degrabă, dintr-un registru stilistic cult, fiind folosit mai rar şi în contexte de comunicare mai pretenţioase. S-a produs, însă, cu acest cuvânt, cu valoare de adjectiv, un fenomen ciudat, ca şi cu substantivul versatilitate, câştigând o extraordinară popularitate, în ciuda faptului că sensul său este adesea ignorat de către mulţi vorbitori de limba română. Din această ignorare a sensului se nasc, uneori, enunţuri cel puţin derutante.

La o simplă căutare pe Internet, putem să constatăm, pe site-uri şi in articole pe teme dintre cele mai diverse, că neologismul “versatil” nu numai că se bucura de o popularitate evidentă, dar a acaparat cele mai diverse domenii, de la spoturi publicitare, la chestiuni economice, de la mobilă la smartphone-uri, de la horoscop la cizme de damă, la pepeni, la politică etc. Iată câteva exemple în acest sens: “Ele (cizmele) sunt practice, comode si versatile, adaptabile oricărui tip de siluetă”, “Această realitate a fragmentării electoratului… impune o politică versatilă”, “Celulele stem adulte nu sunt la fel de versatile ca celulele embrionare stem”, “beneficii versatile asupra organismului”, “Pepenele, mai versatil decât aţi putea crede” s.a.m.d.

Şi cu substantivul “versatilitate” s-a întâmplat acelaşi fenomen: “versatilitatea pantofilor maro”, “cardiganul” are şi el “versatilitate”, aşa cum are şi “antisemitismul”, “Ghetele şi versatilitatea lor” tronează într-un titlu, “versatilitatea ţinutei iese în evidenţă prin accesorii” etc.

Potrivit DEX, adjectivul “versatil” are următorul sens: “(Despre oameni) Care îşi schimbă cu uşurinţă părerile; nehotărât, nestatornic, schimbător, instabil – Din fr. versatile, lat. Versatilis.” (DEX), iar substantivul “versatilitate“, şi acesta împrumutat tot din limba franceză, cu etimon latin, înseamnă, evident, “însuşirea de a fi versatil”.

După cum se poate constata, ca şi în limba de origine (franceză), şi în limba română, versatil/versatilitate au o conotaţie negativă şi se referă exclusiv la oameni care sunt inconstanţi, schimbători, nestatornici, lipsiţi de consecvenţă în opinii, atitudini, comportamente.

Citește și:  Cum este corect – alineat sau aliniat?

Lingviştii pun această extindere şi “înnobilare” a sensului cuvântului versatil/versatilitate (pentru că în exemplele de mai sus, sensul este unul pozitiv, în cele mai multe cazuri, şi extins şi asupra obiectelor, acţiunilor etc.) pe seama influenţei recente a limbii engleze, în care cuvântul “versatile” are un sens neutru, însemnând “schimbător, variabil, care are multe aplicaţii” – engl. versatileAble to adapt or be adapted to many different functions or activities; “a versatile sewing machine”; “he was versatile enough to play on either wing” (English Oxford Dictionary).

Evident că orice limbă este un sistem dinamic, în care dispar cuvinte, apar altele noi, au loc modificări de sens. De asemenea, se întâmplă frecvent ca ceea ce până la un moment dat era considerată a fi o greşeală, dacă uzul limbii o impune, forma respectivă este înregistrată în dicţionare ca fiind corectă. Deocamdată, în dicţionarele romaneşti, versatil şi versatilitate sunt prezente doar cu sensul negativ, menţionat anterior, în explicaţiile din DEX.

Rămâne de văzut dacă o astfel de schimbare radicală de sens (de la unul negativ, referitor strict la oameni, la unul pozitiv, legat de orice) va fi consemnata în dicţionarele romaneşti şi este de evaluat dacă aceste distanţări de sens nu produc, mai degrabă, confuzie. Spunând despre cineva, de exemplu, că “nu s-a dovedit a fi un prieten adevărat, ci un om versatil” (nehotărât/ nestatornic/schimbător/instabil), mesajul este clar, dar dacă auzim într-o reclamă că o nouă marca de maşină este “surprinzătoare şi versatilă” o fi de bine sau de rău?

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.