Versatil este un cuvânt, un neologism, care până nu demult făcea parte, mai degrabă, dintr-un registru stilistic cult, fiind folosit mai rar și în contexte de comunicare mai pretențioase. S-a produs, însă, cu acest cuvânt, cu valoare de adjectiv, un fenomen ciudat, ca și cu substantivul versatilitate, câștigând o extraordinară popularitate, în ciuda faptului că sensul său este adesea ignorat de către mulți vorbitori de limba română. Din această ignorare a sensului se nasc, uneori, enunțuri cel puțin derutante.

La o simplă căutare pe Internet, putem să constatăm, pe site-uri și în articole pe teme dintre cele mai diverse, că neologismul „versatil” nu numai că se bucură de o popularitate evidentă, dar a acaparat cele mai diverse domenii, de la spoturi publicitare, la chestiuni economice, de la mobilă la smartphone-uri, de la horoscop la cizme de damă, la pepeni, la politică etc. Iată câteva exemple în acest sens: „Ele (cizmele) sunt practice, comode și versatile, adaptabile oricărui tip de siluetă”, „Această realitate a fragmentării electoratului… impune o politică versatilă”, „Celulele stem adulte nu sunt la fel de versatile ca celulele embrionare stem”, „beneficii versatile asupra organismului”, „Pepenele, mai versatil decât ați putea crede” și altele.

Un aspect adesea neglijat în folosirea limbii este importanța contextului și a flexibilității în utilizarea cuvintelor. Cuvântul VERSATIL este un exemplu perfect în acest sens. Nu doar că ne permite să ne exprimăm flexibilitatea în diferite situații, dar folosirea corectă a acestuia reflectă și o înțelegere aprofundată a limbii române. Pentru a evita confuziile comune și a alege forma corectă, este esențial să înțelegem că acesta se referă la capacitatea de adaptare și schimbare.

Și cu substantivul „versatilitates-a întâmplat același fenomen: „versatilitatea pantofilor maro”, „cardiganul” are și el „versatilitate”, așa cum are și „antisemitismul”, „Ghetele și versatilitatea lor” tronează într-un titlu, „versatilitatea ținutei iese în evidență prin accesorii” etc.

Potrivit DEX, adjectivul „versatil” are următorul sens: „(Despre oameni) Care își schimbă cu ușurință părerile; nehotărât, nestatornic, schimbător, instabil – Din fr. versatile, lat. Versatilis.” (DEX), iar substantivul „versatilitate”, și acesta împrumutat tot din limba franceză, cu etimon latin, înseamnă, evident, „însușirea de a fi versatil”.

După cum se poate constata, ca și în limba de origine (franceză), și în limba română, versatil/versatilitate au o conotație negativă și se referă exclusiv la oameni – care sunt inconstanți, schimbători, nestatornici, lipsiți de consecvență în opinii, atitudini, comportamente.

Citește și:  A ţine de şase – sensul şi originea expresiei
Oxford Dictionary

Lingviștii pun această extindere și “înnobilare” a sensului cuvântului versatil/versatilitate (pentru că în exemplele de mai sus, sensul este unul pozitiv, în cele mai multe cazuri, și extins și asupra obiectelor, acțiunilor etc.) pe seama influenței recente a limbii engleze, în care cuvântul “versatile” are un sens neutru, însemnând “schimbător, variabil, care are multe aplicații” – engl. versatile – Able to adapt or be adapted to many different functions or activities; “a versatile sewing machine”; “he was versatile enough to play on either wing” (English Oxford Dictionary).

Evident că orice limbă este un sistem dinamic, în care dispar cuvinte, apar altele noi, au loc modificări de sens. De asemenea, se întâmplă frecvent ca ceea ce până la un moment dat era considerată a fi o greșeală, dacă uzul limbii o impune, forma respectivă este înregistrată în dicționare ca fiind corectă. Deocamdată, în dicționarele românești, versatil și versatilitate sunt prezente doar cu sensul negativ, menționat anterior, în explicațiile din DEX.

Rămâne de văzut dacă o astfel de schimbare radicală de sens (de la unul negativ, referitor strict la oameni, la unul pozitiv, legat de orice) va fi consemnată în dicționarele românești și este de evaluat dacă aceste distanțări de sens nu produc, mai degrabă, confuzie. Spunând despre cineva, de exemplu, că “nu s-a dovedit a fi un prieten adevărat, ci un om versatil” (nehotărât/ nestatornic/schimbător/instabil), mesajul este clar, dar dacă auzim într-o reclamă că o nouă marcă de mașină este “surprinzătoare și versatilă” o fi de bine sau de rău?

În concluzie, a înțelege și a folosi corect diferitele forme ale cuvintelor precum VERSATIL demonstrează nu doar respectul față de normele limbii române, ci și o flexibilitate cognitivă importantă. Dacă întâmpini încă dificultăți sau ai nevoie de mai multe clarificări, nu ezita să consulți și alte articole din secțiunea noastră de gramatică, cum ar fi cum este corect: deasemenea, de-a lungul sau niciun. Acesta te va ajuta să navighezi prin nuanțele limbii și să îți îmbunătățești scrierea și exprimarea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.