Vincent van Gogh este considerat cel mai mare pictor olandez, după Rembrandt, şi unul dintre cei mai mari pictori ai post-impresionismului. Lucrările sale au devenit extrem de populare după moartea sa, în timpul vieţii vânzând doar un singur tablou.

Vincent van Gogh s-a născut în 1853 în sudul Olandei. La 16 ani intră ucenic la sucursala din Haga a dealerilor de artă „Goupil and Co.”, iar mai apoi la Londra şi Paris.

Aici prinde gustul pentru Rembrandt, Hals şi ceilalţi maeştri olandezi, chiar dacă preferaţii lui erau doi pictori francezi contemporani a căror influenţă avea să se resimtă în toate lucrările acestuia. Lipsa de interes pentru comerţul cu artă a făcut să fie concediat.

În încercarea de a ajuta umanitatea, se înscrie la teologie, dar abandonează proiectul, dedicându-se unui program de formare ca evanghelist. El pleacă într-o zonă minieră săracă a Belgiei pentru a face muncă de misionar. Îşi dă toate lucrurile săracilor, ceea ce duce la demiterea sa de către biserică pentru o interpretare prea literală a învăţăturii creştine.

Cu credinţa distrusă şi fără bani, se retrage departe de lume. Acela a fost momentul în care îşi descoperă adevărata vocaţie, cea de artist. Se hotărăşte să aducă consolare umanităţii prin artă.

Cariera sa artistică a fost foarte scurtă, întinzându-se pe o perioadă de 10 ani, între 1880-1890. În primii 4 ani se limitează la desene şi acuarele. Prima dată s-a înscris la Academia din Bruxelles iar în 1881 începe să lucreze în natură.

Chiar dacă a lucrat din greu pentru perfecţionarea tehnicii sale, el realizează dificultatea autoformării şi caută astfel îndrumarea artiştilor consacraţi. Începe să lucreze sub îndrumarea lui Anton Mauve; în 1882 experimentează pictând cu vopsele pe bază de ulei.

Anul următor se mută într-un sat izolat din nordul Olandei, timp în care experimentează mai multe tehnici. Stilul său devine mai îndrăzneț şi sigur.

Începe să înţeleagă nenumăratele posibilităţi pe care pictura le oferă, rămânând profund impresionat de lucrările lui Rubens care captau sentimentele prin combinarea culorilor, cu modelele japoneze şi cu pictura impresionistă. Toate acestea s-au dovedit mai influente decât ceea ce învăţa la Academia Antwerp, unde studia. Refuzul de a se conforma normelor duce la dispute, motiv pentru care pleacă la Paris unde îi cunoaște pe Gauguin, Pissarro, Seurat – între alții.

Aici îşi descoperă stilul personal. La începutul lui 1886, stilul post-impresionist îşi spune cuvântul în capodopere precum „Portretul lui Pere Tanguy”, „Autoportret în faţa unui şevalet”.

După doi ani van Gogh se plictiseşte de viaţa la oraș şi în 1888 pleacă în Arles. Următoarele 12 luni pictează peisaje şi portrete în care îşi exprimă sentimentele prin contururile accentuate şi efectele de culoare.

Vincent van Gogh era conştient de faptul că avea o abordare diferită a a picturii. El spera să poată forma un grup separat de pictori impresionişti numit „Studioul Sudului” împreună cu Gauguin, Toulouse-Lautrec, lucru ce nu se va întâmpla.

Gauguin a ajuns la el în octombrie 1888; timp de 2 luni cei doi au lucrat împreună. Chiar dacă s-au influenţat reciproc, relaţia lor s-a deteriorat rapid, ei având idei opuse şi temperamente incompatibile.

În ajunul Crăciunului, van Gogh a cedat, epuizat atât fizic cât şi emoţional, iar în urma unei dispute cu Gauguin, îşi taie urechea stângă. Cu toate acestea, examinările recente au concluzionat că Gauguin a fost cel care l-a mutilat cu o sabie. Oricare ar fi fost adevărul, van Gogh şi-a asumat responsabilitatea.

Întors la Paris, artistul începe să lucreze, dar la puţin timp apar simptomele unor tulburări psihice severe. Între timp oamenii din Arles semnează o petiţie în care îl declară periculos şi îl vor plecat. Acesta se internează la azilul Sain Remy de Provence pentru a se afla sub supraveghere medicală.

În cele 12 luni petrecute acolo, stările de spirit alternau între calm şi disperare. Când picta, notele dominante erau teama pentru pierderea contactului cu realitatea şi tristeţea.

Dorul de casă şi de Theo (fratele său) îl determină să plece la Paris, iar mai apoi într-un sat unde începe să lucreze din nou. Perioada liniştită nu avea să dureze; sentimentele de vinovăţie din cauza dependenţei sale financiare de Theo şi incapacitatea de a reuşi îl determină să se împuşte în piept.

Artistul nu moare imediat, ci două zile mai târziu, pe 27 iulie 1890, la spital. Şase luni mai târziu, Theo moare, cei doi fiind înmormântaţi unul lângă celălalt într-un mic cimitir din Auvers. Soţia fratelui său adună cât mai multe picturi, iar în 1901 lucrările lui van Gogh sunt prezentate la Paris, aducându-i faima postmortem.

Privindu-i viaţa din afara punctului de vedere artistic, relaţiile sale au fost catastrofale, fiind atras de femei aflate în pericol. Se îndrăgosteşte de vara sa, iar când îi mărturiseşte sentimentele, ea îl respinge. La Haga, se îndrăgosteşte de o prostituată alcoolică, dar întoarcerea ei la prostituţie îl devastează.

Culorile puternice, liniile accentuate şi formele conturate au influenţat puternic curentul expresionismului în arta modernă. Câteva dintre lucrările sale sunt printre cele mai scumpe din lume. „Portretul Dr. Gachet” s-a vândut cu 82,5 milioane de dolari.

https://www.youtube.com/watch?v=CUeIGjcpnHA

Loading...

1 COMENTARIU

  1. Celor care vor să “frunzărească” o parte din viața marelui artist le recomand cartea “Bucuria vieții” de Irving Stone.
    Iar un film foarte frumos care ilustrează cartea este imdb.com/title/tt0049456/ !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here