Monedele – valoare de schimb si simbol

La inceput, oamenii faceau troc (schimb de bunuri, fara bani), pentru a putea obtine anumite produse sau servicii de care aveau nevoie, dar, pentru ca nu reuseau sa cuantifice valoarea exacta a fiecarui bun, trocul a fost inlocuit treptat cu monedele. Obiectele din metal au fost introduse ca bani, in jurul anului  5000 i.Hr. In jurul anului 700 i.Hr., lidienii (locuitori ai Asiei Minor) au fost primii locuitori ai lumii asiatice care foloseau bani din metal. La scurta vreme, din ce in ce mai multe tari au inceput sa adere la acest concept al banilor, cu o valoare specifica. In acea perioada era folosit metalul pentru ca era una dintre putinele resurse aflate la indemana, era usor de modelat si putea fi reciclat. In momentul in care banilor li s-au distribuit anumite valori, compararea costurilor diferitelor bunuri a devenit o procedura extrem de facila. Primele bancnote dateaza din anul 960 si au fost descoperite in China.

Primii bani

Monedele descoperite in tinutul Lidiei, regat apropiat de Grecia antica si localizat in zona Turciei de astazi, dateaza din anul 700 i.Hr. Acesti bani erau fabricati dintr-un aliaj de aur si argint si aveau pe una dintre fete, capul stilizat al unui leu. In zona, dar si in alte parti ale lumii, concepul banilor era destul de cunoscut. Scoicile erau folosite in China straveche, ca masura de schimb, iar mesopotamienii, in urma cu aproximativ 5000 de ani, aveau dezvoltat chiar un “sistem bancar”, unde locuitorii puteau depozita granele, dar si alte bunuri de valoare, pentru a fi pastrate in siguranta, in scopul trocului. Efectele sociale, determinate de aparitia banilor, au inceput sa se manifeste in momentul in care banii au fost facuti “de dragul banilor”. Pastrarea coerentei, intr-o societate care devine, gradual, din ce in ce mai complexa, este, de fapt, motorul care a dus la aparitia primelor monede cu valoare.

Laboratoarele grecesti

Pe masura ce experimentul lidienilor devenea din ce in ce mai plauzibil, cateva decenii mai tarziu, grecii l-au preluat, motiv pentru care Atena, Aegina, Corint si Persia aveau deja bani proprii, pana la sfarsitul secolului al VI-lea i.Hr., extinzandu-si, astfel, reteaua comerciala. Cu timpul, aliajul de aur si argint a fost inlocuit cu aur pur si cu argint, banii reflectand valoarea metalului din care erau fabricati si nu doar o valoare arbitrara, impusa din exterior, cum este cazul banilor de astazi. Grecii au fost urmati, in scurt timp, si de catre romani si celti.

Monedele ofereau mobilitate sociala, un anumit statut, in functie de tara de provenienta, locuitorii putand arata si altceva, in calatoriile lor, in afara de hainele de schimb pe care le purtau cu ei. Majoritatea oraselor aveau bani care erau impodobiti cu un design propriu, pentru a reflecta mandria locala. Aceste imagini reprezentau o modalitate sigura de a comunica  solidaritatea sociala – romanii ii comemorau pe imparatii ajunsi deja faimosi, in timp ce, mai spre nordul Europei, celtii isi gravau banii cu simboluri specifice lumii lor – rune, animale si regi importanti.

 Lumea romana

Imperiul roman a continuat traditia greaca de a grava portrete ale imparatilor pe monede. Galeria de chipuri imparatesti, realizata de catre lumea romana, era de neegalat in calitate si in complexitatea descrierii, un aspect foarte important fiind dat de faptul ca banii reprezentau, in acea perioada, un important element de propaganda politica. Desenul de pe spatele fiecarui ban era menit sa scoata in evidenta virtutile imparatului, dar si sarbatorirea victoriilor acestuia. In afara de chipurile si realizarile imparatilor romani, se mai puteau vedea, pe monede, si gravuri ale capodoperelor arhitecturale ale acelor vremuri, ca Cirus Maximus, dar si Coloseumul. Erau inregistrate, practic, evenimente marcante din viata orasului, de exemplu, asasinarea lui Iulius Caesar, sau o alianta politica intre doua orase vecine. Foarte multi uzurpatori, din acea perioada, au ramas in istorie, tocmai datorita monedelor batute cu chipurile si numele lor. De fapt, primul lucru, pe care un ins bogat, preocupat sa acceada la putere, trebuia sa il faca, era sa isi scoata propriii bani, cu care sa plateasca armata ce trebuia sa il ajute sa isi indeplineasca scopul.

Lumea bizantina

Odata cu numele lui Constantin cel Mare (307-337), faima si gloria Imperiului Bizantin au inceput sa creasca exponential, in special la inceputul perioadei medievale. De asemenea, Biserica ortodoxa a devenit una dintre fortele politice cele mai importante si influente ale vremii, motiv pentru care imaginile gravate pe monede aveau o tematica religioasa – reprezentari ale lui Iisus Hristos, ale Fecioarei Maria si ale diferitilor sfinti sunt cele care abunda in aceasta perioada, spre deosebire de epoca romana, in care portretele imparatilor erau cele gravate pe monede.

Solidusul – fabricat din aur pur, pentru o perioada de aproximativ 1000 de ani, fara intrerupere si fara a-si pierde cat de putin din calitatea superioara si din greutate, era moneda de aur standard, care circula,  in acea vreme, pe tot teritoriul bizantin. Aceste veritabile comori, de o calitate iesita din comun, pot fi achizitionate chiar si in ziua de astazi, de catre colectionari, pentru sume ce sunt cuprinse intre 300 si 500 de dolari. Cine isi doreste sa patrunda, ce-i drept, in mica masura, in aceasta fascinanta epoca, o poate face printr-o simpla achizitie – monedele bizantine din aur.