Pictorul Salvador Dali s-a nacut la 11 mai 1904 in Figueras, Spania si a murit la data de 23 ianuarie 1989 tot in Figueras. Numele sau intreg a fost Salvador Domingo Felipe Jacinto Dali Domenech, fiind un reprezentant de elita al curentului artistic suprarealist. Salvador Dali a devenit un star mondial datorita aparitiilor sale excentrice si mai ales datorita orgoliului excesiv si a starii sale psihice, caracterizata adesea de deliruri de grandoare si autopersecutie. Un adevarat pictor spaniol insa, a reusit sa se foloseasca intr-o maniera inteligenta de puterea mass-mediei de atunci pentru a se imbogati in urma aparitiilor.

Viata si capodoperele

Ca majoritatea pictorilor inascuti, se pare ca si Salvador Dali manifesta interes pentru pictura inca din frageda pruncie, folosindu-se pentru prima data de cutiile de carton primite de la matusa sa, cutii de palarii de altfel, pe care picta ce-i trecea prin minte. Tot in copilarie este trimis de parinti la unul dintre prietenii de familie, pictor impresionist foarte renumit la acea vreme, pe nume Ramon Pichot, care il ajuta ulterior sa isi continue studiile de pictura la Madrid, observand inca de la inceput talentul sau. In urma acestui ajutor si sfat prietenesc totodata, Salvador Dali ajunge astfel sa aiba prima expozitie la teatrul local din Figueras.

Putin mai tarziu, incepe studiile la prestigioasa Academie de Arte frumoase tot din Madrid, unde si-i face prieteni pe Garcia Lorca si Luis Bunuel. Acolo insa nu este deloc multumit de sistemul de invatamant si incepe sa ii incite pe ceilalti studenti la protest, urmarile fiind dezastruoase: este exclus definitiv din scoala. Dupa acest episod din viata sa, Salvador Dali incepe sa isi defineasca stilul vestimentar purtand palarie, pardesiu lung si favoriti, totodata incepand si sa fumeze din pipa.

Manifesta in aceeasi perioada un interes ridicat pentru italienii futuristi, apoi este atras de scoala de metafizici, scoala ce avea sa-i influenteze enorm intreaga evolutie artistica si mai ales cand incepe sa il citeasca pe Freud, in tablourile sale incepe sa se manifeste placerea pentru redarea inconstientului. In anul 1926 la Paris intra in contact cu elitele de intelectuali, unde ii cunoaste si pe Picasso si pe Andre Breton sau Paul Eluard, dar unul dintre cei mai buni prieteni ai sai devine scriitorul Rene Crevel, care avea sa-i dedice lui Dali o brosura intreaga pe care o numeste „Dali sau Obscurantismul”.

Salvador Dali; Persistenta memoriei, Foto: leticiadejuanpalomino.wordpress.com
Salvador Dali; Persistenta memoriei, Foto: leticiadejuanpalomino.wordpress.com

Salvador Dali isi manifesta clar interesul fata de suprarealism, pe care il priveste ca pe un tot unitar ce-l reprezenta perfect. In anul 1934, insa, este exclus din grupul artistilor ce promovau suprarealismul, datorita comportamentului sau inadecvat, dar aceasta intamplare il face sa se considere unul dintre singurii artisti in stare sa capteze cu adevarat formele suprareale. Dupa aceste intamplari pictorul Salvador Dali recurge la metoda numita „paranoico-critica” pe care avea sa o infatiseze in tablourile sale, aceasta metoda rezumandu-se la cunoasterea la nivel rational care determina criticarea interpretativa a reveriilor sale din timpul delirului.

Astfel, se poate spune ca picturile sale din acea perioada sunt rezultate ale paranoiei, ale tulburarilor psihice si ale agitatiei inconstientului, care luau forma numai din cauza faptului ca el reusea sa rationalizeze toate acele momente. Indiferent care ar fi fost cauzele acelor creatii, cert este ca sunt creatii fabuloase care au generat controverse uluitoare, atragand dupa sine si numeroase aprecieri exuberante. Salvador Dali preia tehnica picturii din perioada Renasterii, folosind din aceasta mai exact cromatica si precizia desenului, ignorand echilibrul formei. In cadrul picturilor sale evidentiaza efecte din iluzionism si teme complexe care trimit la epoca baroca iberica.

De regula apar in tablourile sale oameni, animale, fel si fel de obiecte, combinatii bizare, toate aparand deformate, pline de absenteism rational, realitatea fiind totalmente abstracta in peisajele de amploare. In anul 1929 face o incredibila pasiune pentru sotia poetului Paul Eluard, pasiune care va dura pana la moartea pictorului. Evident ca si aceasta ii influenteaza intr-o masura picturile, devenind sotia si muza sa dupa ce reuseste sa o desparta de poetul respectiv. Femeia pe nume Gala, il face pe Salvador sa-si cunoasca cu adevarat iubirea trupeasca, salvandu-l de nebunie, asa cum a declarat artistul.

Intre anii 1939 si 1948, la New York cunoaste victoria deplina pe plan artistic, dupa care incepe sa formeze in picturile sale si peisaje pline de erotism obsesiv, chiar sadic, alaturi de sadism si putrefactie. Incepe sa aiba un caracter tragi-comic, mai ales cand merge pe strada si suna din clopotel pentru a atrage privirile asupra sa, actiune motivata de faptul ca i se parea inadmisibil si insuportabil sa treaca fara sa fie privit, la fel cum i se parea sa traiasca in umilinta si in saracie, iar in cadrul interviurilor vorbea despre el la persoana a treia folosind formule precum „Divinul Dali” sau simplu „Divinul”.

Pictorul se pare ca dadea nastere unor creatii fantastice si mai mult de frica mortii, gand care nu-l parasea nici o clipa pe parcursul zilei. La finalul vietii sale primeste titlul de Marchiz de Pubol, datorita faptului ca locuieste intr-un castel, castel cu numele de Pubol, pe care i-l daruise iubitei sale sotii, Gala. Dupa moartea acesteia, pictorul Salvador Dali realizeaza ultima si marea sa creatie „Coada de randunica”, dupa care in urma unor arsuri grave se si retrage din viata publica, izolandu-se in turnul Galatea, turn in care va si muri in ziua de 23 a lunii ianuarie, la sapte ani dupa moartea sotiei sale.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.