Geniile primesc deseori admiraţie şi respect post-mortem, în timpul vieţii fiind neapreciate; Robin Williams este o excepţie: deşi ca urmare a morţii sale recente, media ne reaminteşte de toate realizările sale, actorul a fost şi în timpul vieţii recunoscut şi admirat cu un artist genial şi unic.
Poate că povestea cu clovnul trist este cea ma potrivită pentru viaţa lui Robin Williams: un om merge la psihiatru, spunându-i că este depresiv, că este singur şi viaţa nu îl bucură; doctorul îi spune: „mergi să-l vezi pe grozavul clovn Pagliacci, te va face să râzi”; omul începe să plângă zicând: dar doctore, eu sunt Pagliacci”… Într-adevăr, Williams a fost mereu cel care a adus zâmbete pe feţele celorlalţi, chiar dacă el suferea.
Născut în 1951, actorul a avut o copilărie singuratică: părinţii fiind preocupaţi cu cariera, copilul îşi petrecea timpul cu bonele şi mii de soldaţi de jucărie (a declarat că singurii prieteni pe care-i avea erau cei imaginari). Chiar şi pe atunci, copilul timid dorea să aducă zâmbete pe feţele oamenilor şi obişnuia să-şi amuze mama făcând imitaţii. Dorea să-i facă pe oameni să râdă pentru ca aceştia să-i acorde atenţie şi să-l iubească – chiar actorul spune că, fiind neglijat în copilărie, a rămas cu o nevoie acută de a fi iubit.
Deşi a făcut parte din clubul de teatru în liceu, Robin Williams nu ştia încă că aceasta este menirea sa. A fost un elev cu rezultate bune, deşi la absolvirea liceului este votat ca fiind cel care nu va avea succes în viaţă, dar şi cel mai amuzant (most likely not to succeed şi funniest). Renunţă la colegiul Claremont McKenna unde studia ştiinţe politice şi este printre puţinii acceptaţi la prestigioasa universitate de artă Juillard.
Şi-a început cariera făcând stand-up în cluburi, fiind apoi invitat la un show live. Rolul ce l-a făcut cunoscut este cel al simpaticului extraterestru din serialul TV Happy Days şi continuarea acestuia, Mork şi Mindy (actorul improviza mare parte din dialogul său, la fel cum a făcut de-a lungul carierei sale, urmându-şi simţul umorului şi intuiţia).
Premiile obţinute atestă valoarea sa ca actor, Williams fiind atât de talentat şi de versatil, încât trecea cu naturaleţe de la un rol de comedie hilar la unul dramatic şi profund. Oscarul l-a primit pentru rolul psihologului din Good Will Hunting (mai fusese nominalizat pentru Good Morning Vietnam, unde face un rol profund şi în acelaşi timp amuzant, pentru Dead Poets Sociey şi pentru The Fisher King). A primit de-a lungul carierei şi premii Grammy, Golden Globe şi Screen Actors Guild.
Alte filme care l-au făcut un actor iubit şi apreciat sunt Hook, Awakenings, Mrs. Doubtfire, The Birdcage, animaţia Aladdin (unde face un rol genial şi memorabil), What Dreams May Come, Insomnia, The Final Cut, The Big White, Everyones Hero, Night At The Museum. Apare în clipul lui Bobby McFerrin „Dont Worry Be Happy” (o ironie având în vedere legenda conform căreia cântăreţul s-ar fi sinucis).
Pasionat de jazz, sporturi, jocuri video, actorul şi-a dovedit inima bună prin numeroase acte de caritate (a fondat fundaţia Windfall care dona pentru cele mai diferite cauze, a strâns fonduri prin diverse proiecte, şi-a donat parte din încasări).
Ironic, omul care îi făcea pe toţi să râdă suferea de depresie. El i-a readus voinţa de a trăi şi i-a dăruit primul zâmbet după accident prietenului său Cristopher Reeve, care paralizase. Williams a avut probleme şi cu dependenţa de cocaină şi alcool, ultima oară internându-se la dezalcoolizare în 2005.
Deşi suferea de depresie, moartea sa este un şoc; chiar în anul acesta, Williams trecuse printr-o operaţie de inimă în urma căreia declarase: „văd viaţa ca pe un dar; e ceva grozav. Omule, să respiri, ce chestie tare!”. Totuşi, la atât de puţin timp după această declaraţie, actorul îşi ia viaţa (posibilitatea unei crime este mică).
Robin Williams a plecat dintre noi la vârsta de 63 de ani, luni, 11 august 2014, fără a ne mai dărui un ultim zâmbet. S-a sinucis prin spânzurare în locuinţa sa din California (de asemenea, s-a tăiat la încheietură). Soţia sa ne reaminteşte însă că nu modul în care a murit este definitoriu, ci tot ceea ce a realizat actorul de-a lungul carierei sale: „sperăm că nu moartea va fi elementul important, ci nenumăratele momente de veselie şi râsete oferite milioanelor de oameni”. Adevărat – nu trebuie să ne axăm pe moartea sa, ci pe geniul său de actor şi comic.
