Situată în Sud Estul Peninsulei Balcanice, Albania are o suprafață de 28.748 kilometri pătrați care se împart între uscat și apele teritoriale, având deschidere la Marea Adriatică și Marea Ioniană. În vecintătatea lui Muntenegru la nord-vest, a Republicii Kosovo la nord și nord-est, a Macedoniei în sud și a Greciei în sud-est, relieful Albaniei este predominant muntos – este considerată cea mai muntoasă țară a Europei. Câmpiile litorale întâmpină localnicii și turiștii cu un climat mediteranean ce le permite să se bucure de veri calde și ierni blânde.
Nucleul teritorial al statului albanez este format încă din Evul Mediu sub denumirea de Principatul Arber și ulterior Regatul Albanez, primele menționări ale poporului albanez – ca etnie distinctă – datând din aceeași perioadă. În secolul al XV-lea, a existat o serie de confruntări politice între albanezi și Imperiul Otoman, aflat în expansiune. Însă, la scurt timp după moartea conducătorului albanez Skandergberg, rezistența albaneză a slăbit, țara devenind pașalâc turcesc.
Regimul monarhic, de scurtă durată, a fost urmat de o primă Republica Albaneză care, și aceasta s-a desfășurat într-un interval scurt de timp. Republica Albaneză a fost înlocuită de un alt regim monarhic anexat Italiei fasciste și ulterior de Germania Nazistă, în timpul celui de-al doilea război mondial.
Pentru turiștii interesați de frumusețea și istoria Albaniei, țara le pune la dispoziție plaje – ce pot concura cu plajele europene – și vechi orașe albaneze. Cu cei 362 de kilometri de coastă, ce se întind de la Marea Adriatică la Marea Ionică, Dhermi, Himara și Ksamili sunt doar câteva dintre orașele care se pot bucura de vecinătatea brizei. Orașele Saranda și Vlora au propria lor plajă, la doar câțiva pași distanță de centru.
Arhitectura tradițională a Albaniei s-a dizolvat în timpul dictaturii staliniste, iar vechile orașe și bazare ale capitalei Tirana au fost demolate și înlocuite de fața de ce poartă pecetea simbolurile socialiste. La sfârșitul anilor 1960 și începutul lui 1970, majoritatea bisericilor și moscheelor au fost demolate sau transformate.
Catedrala catolică din Shkodra este un exemplu bun în acest sens, fiind transformată într-o sală de sport cu teren de volei, în timp ce catedrala din Tirana a devenit sală de cinematograf. Cu excepția orașelor Berat și Gjirokaster – care au fost declarate orașe muzeu – prea puțin se mai pot vedea astăzi elementele tradiționale ce aparțin vechilor orașe albaneze.
Principalele obiective turistice ale Albaniei sunt: Kalaja sau Fortăreața din Tirana, denumită și Castelul Tirana ce reprezintă o veche fortificație a capitalei. Ruinele conservate indică fapul că acesta a fost construit la începutul fondării Imperiului Bizantin. Zidurile castelului cuprind restaurante, hoteluri, instituții culturale ce pot fi vizitate.
De asemenea, moscheea din Tirana reprezintă un monument de valoare istorică, alături de Turnul cu Ceas ce indică simbolul capitalei. Turnul este luminat noaptea, iar cele 90 de trepte ale sale despart turistul de priveliștea panoramică a orașului.
Orașul Berat al Albaniei denumit și „Orașul cu o mie de ferestre” a fost declarat, pe timpul regimului comunist, oraș muzeu în acest fel putându-se conserva părțile istorice ale orașului. Berat deține trei cartiere: Mangalem, Gorica și Kalaja cu fiecare din ele atrăgând turistul interesat de frumusețea arhitecturii balcanice.
