Scurta prezentare a bacteriilor bune si rele

Bacteriile (din grecescul “bakterion” – “baston”) sunt organisme unicelulare, vizibile la microscop, prezente peste tot in natura – in sol, in apa dulce si in cea sarata, in aer, la suprafata si in interiorul organismelor, chiar si in deseurile radioactive etc. Intr-un gram de sol, de exemplu, exista peste 40 de milioane de celule bacteriene, iar intr-un mililitru de apa dulce, aproximativ un milion. Unele au forma alungita (bacterium), altele sunt sferice (coci) sau spiralate (spirillum). Prezenta si inmultirea lor sunt conditionate de temperatura (foarte ridicata, foarte scazuta sau medie), dar niciuna nu rezista la mai mult de 80 de grade Celsius, cu exceptia sporilor, care mor la aproximativ 120 de grade. Se cunosc, pana in prezent, in jur de 7500 de tipuri de bacterii, dar numarul lor este estimat la peste cinci milioane.

Intregul ecosistem (terestru, acvatic, aerian) depinde de activitatea bacteriana. Ciclul nutrientilor, precum nitrogenul, carbonul si sulful, poate fi completat doar de catre munca neincetata a acestor microorganisme. Absenta bacteriilor ar duce la depletia dioxidului de carbon, iar fara dioxid de carbon, nu ar exista fotosinteza, in cazul plantelor, si nici hrana, in cazul oamenilor. O alta activitate extrem de importanta a acestor organisme este data de ciclul azotului, care conditioneaza dezvoltarea plantelor, motiv pentru care el trebuie fixat cu ajutorul cianobacteriilor. Acestea convertesc azotul gazos in nitrati sau nitriti, ca parte a metabolismului lor, eliberand, in atmosfera, substantele rezultate in urma metabolizarii.

In cazul omului, s-a calculat ca, pe piele, exista 10 la puterea a 12-a bacterii, iar in intestin, 10 la puterea a 14-a. Cele mai multe dintre acestea sunt inofensive, chiar benefice organismului, dar exista foarte multe alte bacterii periculoase – specii patogene – care provoaca diverse boli.

Prima clasificare a bacteriilor a fost facuta de biologul german Ferdinand Julius Cohn, taxonomia (clasificarea) fiind imbunatatita permanent, pe masura ce descoperirile stiintifice, in aceasta zona, au progresat.

Infectiile bacteriene au avut o evolutie destul de fluctuanta de-a lungul timpului, cu disparitii si remiteri, unele au insotit omul in cadrul dezvoltarii sale, altele au avut parte de reintoarceri spectaculoase, in vreme ce altele au disparut cu desavarsire. Poate ca denumirile bacteriilor s-au mai schimbat, in functie de stadiul cercetarilor, dar bolile date de aceste organisme au ramas neschimbate.

Unele afectiuni sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri, dintre ele, cele mai intalnite fiind ciuma bubonica sau “moartea neagra”, cauzata de catre Yersinia pestis. Tuberculoaza a fost si este inca, in unele tari slab dezvoltate sau in curs de dezvoltare, una dintre bolile infectioase letale, provocata de catre bacilul Koch. Tuberculoza, in combinatii cu HIV, provoaca, in prezent, extrem de multe victime in Africa, dar si in tari precum Romania. Bacteriile nu au tinut nicioadata cont de granite si au urmarit rutele intens folosite de catre colonisti sau de catre simpli calatori, putand duce la efecte dramatice, in anumite zone, fara tratamentul corespunzator. Ce determina aparitia acestor epidemii? De cele mai multe ori, acestea sunt transmise prin contactul intre subiectii infectati, prin contaminarea fecal-orala (mancatul fara spalarea mainilor, in prealabil, sau consumul de apa din surse neverificate, care poate duce la aparitia infectiilor enterice, asa cum se intampla in cazul holerei), dar si prin intermediul insectelor (muste sau tantari, care pot actiona ca vectori de transmisie).

Chiar daca, de fiecare data, numele acestor microorganisme este asociat cu boala, este bine de stiut ca doar anumite tipuri produc infectiile bacteriene. De fapt, fiecare dintre noi este inconjurat de sute de milioane de bacterii, in interiorul sistemului digestiv existand peste 500 de tipuri diferite de bacterii benefice, care contribuie la procesul de digestie si ajuta la sintetizarea vitaminelor. Un numar similar de bacterii colonizeaza si pielea, toate aceste organisme (benefice) ajutand la combaterea celor nocive, care duc la aparitia infectiilor. Cele din urma poarta numele de patogeni. Infectia bacteriana are loc in momentul in care agentii patogeni patrund in organism, pe diverse cai, sau in momentul in care flora normala sufera un dezechilibru. Pot, de asemenea, sa invadeze tesuturile sau pot produce toxine. Sistemul imun al organismului fiecarui individ in parte este cel care lupta imptriva bacteriilor patogene, manifestandu-se, dupa caz, prin febra, greata, varsaturi si inflamatii ale locului infectiilor.

Infectiile bacteriene au fost una dintre principalele cauze de mortalitate de-a lungul timpului, fiind responsabile de aparitia unor afectiuni ca tuberculoza, ciuma, sifilisul, holera, febra tifoida, tetanosul, difteria, antraxul sau lepra. Pneumonia bacteriana secundara care poate sa apara in momentul in care sistemul imun al unui individ este grav afectat, poate duce la moarte, in special dupa gripele cauzate de virusurile foarte puternice. Toxinfectia alimentara, data de bacteria care poarta numele de Salmonella, este una cu manifestari grave. Infectiile stafilococice, un subiect intens dezbatut deoarece este legat de bolile intraspitalicesti, pot determina aparitia unor serioase probleme de sanatate, pe fundalul unui sistem imun slabit, al pacientior deja internati pentru alte tipuri de afectiuni. Infectiile bacteriene pot patrunde in torentul sangvin, provocand intoxicarea intregului organism, afectiune care poarta numele de septicemie sau bacteriemie. Infectiile bacteriene de lunga durata, asa cum se intampla in cazul ulcerului peptic sau al bolilor cu transmitere sexuala, pot determina aparitia celulelor maligne (canceroase).

Tratarea infectiilor bacteriene

Infectiile bacteriene se pot trata cu ajutorul antibioticelor, care le inhiba functiile vitale. Pana la jumatatea secolului al XX-lea, se pusesera la punct mai multe vaccinuri eficiente in prevenirea unor boli, dar inca nu existau solutii multumitoare pentru tratarea maladiilor provocate de bacterii. In privinta vaccinurilor, rolul de pionierat l-a jucat marele om de stiinta Louis Pasteur, care, in 1881, a facut un experiment “rasunator”, care a deschis calea medicinei moderne, a bacteriologiei, in mod special, vaccinand mai multe oi, cu bacterii slabite de antrax, principiul fiind acela al intaririi sistemului imunitar al unui organism, prin inocularea patogenului cauzator al bolii.

Cel care a descoperit antibioticele este savantul Alexander Fleming. In 1928, el constata, accidental, ca mucegaiul Penicillinium notatum distruge culturile bacteriene. Penicilina, arhicunoscutul antibiotic, a devenit disponibila, in cantitati mari, dupa 1945. Cam in aceeasi perioada, microbiologul Selman Abraham Waksman, evreu din Ucraina, emigrat in Statele Unite ale Americii, reuseste sa izoleze streptomicina, din niste ciuperci implicate in procesul de fertilizare a solului. Acest antibiotic se va dovedi extrem de eficient in tratamentul tuberculozei (caz in care penicilina nu functiona), Waksman primind, pentru descoperirea sa, Premiul Nobel, in 1952.

Cele mai vechi bacterii

• In 2007, in nord-vestul Canadei, un grup de oameni de stiinta de la Universitatea din California (SUA) au descoperit, forand in permafrost (sol permanent inghetat), o bacterie vie, veche de 500 000 de ani.
• S-a constatat, in urma cu cativa ani, ca o bacterie adormita, in interiorul unei albine prinse intr-o bucata de chihlimbar (o rasina), in regiunea Marii Baltice, avea peste 20 de milioane de ani.
• O alta bacterie, si mai “in varsta”, datand de circa 200 de milioane de ani, a fost gasita intr-un cristal de sare, la 600 de metri adancime, in sudul SUA.

  

Bacterii in spatiu

• In 2006, in naveta spatiala Atlantis, apartinand NASA, a fost “plimbata”, in spatiu, bacteria Salmonella typhimurium, la intoarcere fiind inoculata unor soareci, experiment care a aratat ca devenise de trei ori mai virulenta.
• In prezent, cercetatorii sunt preocupati de existenta/nonexistenta bacteriilor pe alte planete, descoperirea unor astfel de urme putand fi un argument solid in favoarea panspermiei (teorie care sustine ca viata pe Terra a fost “adusa” din spatiu).