Orașul Bangor aparține autorității unitare Gwynedd, în nord vestul Țării Galilor, la 415 km de Londra, fiind unul dintre cele mai mici orașe ale Angliei. Datorită construirii Catedralei Bangor ca așezământ monastic de către un localnic, acum sfânt, celticul Deiniol în secolul al VI-lea e.n., după ce a primit pământul de la regele din Gwynedd, orașul a fost întemeiat și s-a dezvoltat în jurul acesteia, episcopia de aici fiind cea mai veche din Anglia. Astăzi are în jur de 13.500 locuitori la care se adaugă cei 10.000 de studenți ai Universității Bangor.

Orașul de azi se întinde între Munții Snowdonia și strâmtoarea Menai, alături de parcul național cu același nume, cu cel mai înalt vârf muntos din Țara Galilor, cu mile de coastă. Orașul Bangor are în centrul său are o catedrală, St. Deiniol, una dintre cele mai vechi din țară, construită cu 70 de ani înainte de Catedrala din Canterburry. Universitatea datează din 1884, fiind înființată de un galez, are momentan 26 de facultăți și 600 profesori. Orașul-catedrală-universitate, cum este denumit deseori, este conectat cu insula Anglessey, spre nord vest, prin două poduri pitorești, Menai și Britannia, peste strâmtoarea Menai.

Bengor
Bengor

Bangor are un dig victorian original care se extinde spre strada Menai, înconjurat de crâșme tradiționale, care în trecut a fost în pericol de a fi demolat de autorități sau distrus de vasele care s-au lovit în el. Digul Bangor, deschis în 1896 și restaurat în 1987, a rămas neschimbat în designul său original victorian. Fiind un oraș liniștit și plăcut pentru studenți, costurile universităților sunt mici aici, acestea fiind cotate ca dintre cele mai ieftine locuri de învățământ din Anglia.

Bangor are cea mai lunga High Street sau stradă comercială lungă din Țara Galilor, una din primele școli de gramatică fiind întemeiate aici în 1554, hotarele orașului vechi fiind definite de către două râuri, Adda și Cegin. Numele său , Bangor înseamnă incintă împrejmuită, o incintă înconjurată de nuiele împletite, așa cum a fost inițial pământul pe care s-a construit catedrala la început, din care nu a mai rămas nimic, ceea ce este acum pe același loc fiind o catedrală constrută în secolul al XII-lea.

Muzeul Bangor de artă și istorie
Muzeul Bangor de artă și istorie

Cultural, aici este ultimul bastion pentru apărarea limbii galeze, aceasta fiind folosită împreună cu limba engleză momentan de doar 55% din populație care mai vorbește aceasta limbă. Muzeul Bangor de artă și istorie prezintă mobilă galeză, textile, artă, arheologie, piese istorice din vechime, o sabie romană, coroana regelui local Bardsey, pietre funerare. Peisajele superbe și parcurile din împrejurimile orașului cu râuri și cascade cât și marea permit amatorilor de sporturi marine sau de sporturi extreme și cicliștilor să le practice.

Centrul sportiv Maes Glas Sports cât și centru sportiv de la universitate sunt dotate cu săli pentru fitness, perete pentru escaladări, facilități pentru badminton, squash, volei, baschet, hochei de interior, tenis de masă, crichet de interior, sală de gimnastică cu podea elastică, o piscină acoperită, un teren pentru bowling și desigur terenuri exterioare pentru tenis, fotbal, hochei și rugby. Și cum golful este la el acasă, aici în Bangor se află din 1906 un teren cu 18 găuri de golf, proiectat de campionul James Braid însuși.

Castelul Penrhyn
Castelul Penrhyn

Castelul Penrhyn în stil neo-norman, decorat cu o galerie de picturi celebre și mobilă stil, adăpostește o colecție de motoare celebre și are o grădină victoriană, fiind construit de către familia Pennant cu banii din comerțul cu zahăr și ardezie, produse de sclavii din Jamaica ai familiei.

Aici se poate vizita un muzeu al păpușilor, două galerii de artă și un muzeu industrial al căilor ferate. În Bangor au loc concerte regulate de muzică clasică marțea și sâmbăta cu orchestre profesioniste, ansambluri camerale și la care participă uneori chiar corul și orchestra universității. Podul suspendat al lui Thomas Telford, completat în 1826, a fost la timpul lui podul cu cea mai lungă punte din lume și alături de podul Britannia, completat în 1850, sunt acum calea principală de legătura spre insula Anglesey.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.