Bărăția din Câmpulung-șapte secole de istorie

Câmpulung Muscel este un oraș tare cochet. Și conservator aș putea spune. Odată ce i-ai aflat metehnele însă te poți plimba la pas pe străduțele sale, în căutare de indicii care să-i susțină cochetăria. Și, chiar dacă nu ai să crezi, află că poți vizita orașul în absolut orice anotimp vrei. Nu va conteni să te surprindă mereu prin câte o minunăție arhitecturală sau un loc poetic, pitit bine pe la coturi de drum.

Așa se face că am ajuns în Câmpulung chiar în prag de iarnă, când vremea îți lăsa posibilitatea să te plimbi prin oraș doar dacă ai la îndemână un braț pe care te poți sprijini. Peste noapte, orașul devenise un imens patinoar, iar picioarele parcă voiau să te ducă oriunde altundeva, numai acolo unde ai fi vrut tu, nu. Dar cum nimic din toate astea nu stau în calea unui călător neobosit și dornic de a descoperi lucruri noi, am pornit într-o dimineață să descopăr una dintre bijuteriile arhitecturale cu care se mândresc câmpulungenii.

Bărăția, căci despre ea este vorba, se află chiar la o aruncătură de băț de centrul orașului, pe strada Negru Vodă, la numărul 116. Dacă ochii îți sunt ațintiti în pământ, odată ajuns în fața ei, turnul impresionant al porții are grijă să-ți ridice privirea către alte sfere. Dar să lăsăm deocamdată poezia deoparte și să pășim în istorie, înainte de anul 1300, unde aici, în Câmpulung, exista o comunitate catolică importantă, creată de cavalerii teutoni, care aduseseră în zonă sași pentru colonizare. Aceștia și-au ridicat un cloașter (mănăstire) care se afla pe locul actualei grădini N. Paul, fostă Căprăuș. Anul 1300 însă este definitoriu pentru istoria Bărăției, deoarece atunci moare comitele catolic Laurencius de Longocampo, a cărui lespede tombală se află sub altarul Bărăției. Inscripția pietrei de mormânt, realizată cu litere gotice săpate în piatră, menționează că „Aici este îngropat comitele Laurencius de Longocampo, cel de pioasă amintire, în anul Domnului 1300.”. Prezența unui comite catolic aici ne spune că această comunitate catolică era destul de numeroasă și importantă. De altfel, istoricul orașului menționează timp de mai multe secole prezența unor județi (un fel de primari ai vremii), precum și ai pârgarilor (consilierii locali de altădată). Județii erau aleși an de an, consecutiv, unul din rândurile catolicilor, pentru ca anul următor, succesorul să fie ales din mijlocul ortodocșilor.

Dar să revenim la povestea noastră. Bărăția din Câmpulung este un lăcaș de cult denumit așa după maghiarul barat, nume dat bisericilor catolice din sud-estul Carpaților. Ridicată din piatră, mănăstirea a fost, de-a lungul vremii, unul dintre polii de putere din Câmpulung. Ceea ce vezi astăzi în curtea Bărăției este, de fapt, corul unei biserici mult mai mari și mai vechi, dispărută, prelungită cu o navă, în latura de vest. Cercetările arheologice efectuate aici au demonstrat că sub pardoseala din secolul al VII-lea, exista un alt cor și care a fost pus în legătură cu lespedea lui Laurencius, fapt care atestă existența unui lăcaș de cult mult mai vechi de 1300.

Arhitectura lăcașului este una gotică, ferestrele fiind completate cu colonete și timpane din piatră adăugate la ultima construcție. Deși, în trecut, Biserica cu hramul Sfântului Iosif avea dimensiuni considerabile, edificiul de azi nu impresionează prin mărime, cât prin importanța lui. Cum spuneam, aici se mai păstrează și alte pietre tombale, trei la număr, alături de cea a comitelui de Longocampo. Lespezile datează din secolul al VIII-lea. În interior, o cheie de boltă și un stâlp, cu o inscripție ce poartă numele episcopului Baksic și anul 1646 stau mărturile unor vremuri în care Bărăția era una dintre cele mai importante construcții medievale ale cochetului Câmpulung Muscel.

Despre turnul – clopotniță, ce străjuiește intrarea în incinta ansamblului Bărăției, avem mai multe date care îl plasează în diferite etape de timp ale existenței sale. Turnul este prezent în cromolitografiile semnate de Carol Popp de Szathmari, primul fotograf de război, dar și promotorul portului popular muscelean la diferite expoziții internaționale de fotografie, de la începutul secolului al XIX-lea. În operele lui Szathmari, putem regăsi acest turn – clopotniță zugrăvit în pasteluri calde, care reliefează viața muscelenilor de la acel început de secol, precum și diferite ipostaze sociale, precum târgul săptămânal care avea loc chiar aici, în imediata apropiere a turnului Bărăției.

Turnul a fost ridicat în anul 1770 pe locul unui vechi turn de lemn. Actuala construcție a beneficiat de diferite ornamente ceramice și picturi exterioare, care, la 1860, când a fost imortalizat de Szathmari, încă puteau fi vizibile. Deși, inițial, era flancat pe trei laturi de clădiri, astăzi, turnul se expune în toată splendoarea sa celor care vor să-l admire, iar panorama asupra zonei oferă o perspectivă pe care niciun turist nu ar trebui să o rateze. Etajul pentru ceasuri a fost supraînălțat la sfârșitul secolului al XIX-lea, în detrimentul acelui acoperiș de șindrilă pe care îl putem regăsi astăzi doar în operele lui Szathmari sau în picturile lui Nicolae Grigorescu, și acesta din urmă un iubitor al zonei Muscelului.

Am vizitat pentru prima oară ansamblul Bărăției acum câteva luni, pe o ploiaie deasă, mocănească. Acum, la a doua trecere pe acolo, era ger, iar zăpada așternută peste noapte acoperea tainic poleiul de pe pavajul cubic din curte. Ce mi-a atras în mod deosebit atenția, dincolo de importanța bisericii și cea a turnului, este casa parohială. Nu știu de ce anume, dar și prima dată când am ajuns aici, ochii îmi fugeau către latura în care această construcție parcă aștepta pe cineva căruia să-i povestească tot felul de întâmplări din trecut.

Privind-o, îmi dădea tot timpul senzația că seamănă cu un fel de han ascuns în poveștile de odinioară ale Ancuței. Dar aici e Câmpulung, e o casă parohială, cu pridvor deschis, așa cum le stă bine construcțiilor muscelene realizate în stil neobrâncovenesc. Ridicată în secolul al XVIIl-lea, casa este așezată pe pivnițe mari, încăpătoare, pe care sunt ridicate încăperi spațioase, boltite. Acoperișul, în patru ape, îi conferă un aer rustic, ferestrele modificate la dimensiuni mici și dispariția vitrinelor și prăvăliilor adăugate mai târziu fac această casă să aibă exact același aspect pe care îl avea și pe vremea lui Matei Basarab. Pivnița mai păstrează și astăzi toate fragmentele de piatră recuperate în timpul reamenajărilor construcției. Vei regăsi acolo capitele, fragmente de inscripții, și chiar fragmente de sculpturi.

Dacă ajungi la ceasurile după-amiezii, în incinta ansamblului Bărăției poți lesne sesiza că este un spațiu total rupt de tumultul de dincolo de gardurile sale. Deși amplasată în centrul orașului, Bărăția, la fel ca orice alt lăcaș de cult, păstrează o liniște aparte. Amplificată și de zăpada pufoasă, de brazii înalți ce o străjuiesc de peste timp, Bărăția reprezintă pentru oricine îi trece pragul un motiv de introspecție și o lecție de istorie.

Ea este una dintre cărțile de vizită ale orașului Câmpulung Muscel. Aici, s-au scris multe dintre faptele istorice ale Țării Românești. Tot de această Bărăție se leagă și o mulțime de evenimente medievale importante pentru oraș. De la documentele păstrate aici, care atestă parcursul demografic al sașilor din oraș și disputele între capii Bărăției și cei ai mănăstirii ortodoxe Negru Vodă, aflată nu departe de actualul amplasament al Bărăției, toate fac din această incintă un spațiu care va purta pe nesimțite orice turist, înapoi în timp.

Vizita mea la Bărăție a fost scurtă, dar intensă. Am urcat treptele turnului până deasupra orașului. Am coborât înapoi în istorie, până în fața unor personaje de legendă aproape, dar foarte importante atât pentru Câmpulung, cât și pentru întreaga istorie a Țării Românești. Mi-am purtat pașii înapoi în timp, până în fața unei case de poveste, ce amintește și astăzi de Matei Basarab. Și m-am lăsat adusă înapoi în zilele noastre, prinsă de mână în ultimul moment, în vreme ce alunecam pe poleiul de sub haina cea albă a iernii, ce acoperea, aparent, toată istoria genezei acestui oraș…

NB: Fotografiile aparțin autorului și nu pot fi preluate decât cu acordul scris al acestuia!