O vacanţă, indiferent de loc şi de durată, nu e completă dacă nu savurezi câte ceva din bunătăţile locale. Ca să simt mai bine spiritul culinar al Barcelonei, am păşit printre tarabele din La Boqueria, celebra piaţă a oraşului, unde mi-am alintat simţurile cu arome, gusturi şi forme atrăgătoare. La Boqueria poartă o istorie lungă în spate. În trecut, în Pla de la Boqueria, aflată chiar în faţa porţilor vechiului oraş, se strângeau fermierii din jur, pentru a-şi vinde fructele şi legumele. Importanţa Boqueria a crescut datorită amplasării ei favorabile, astfel că aceasta a ajuns să înglobeze două pieţe din vecinătate. Ulterior, au fost construite magazine de peşte şi măcelării, iar piaţa s-a extins. Piaţa în aer liber din Rambla de Sant Josep a fost inaugurată oficial la data de 18 octombrie 1827. În anul 1836, primăria a luat decizia de a construi o piaţă acoperită, proiect încredinţat arhitectului Mas Vila. Din 1861, comercianţii s-au mutat în noul spaţiu, iar pe Rambla au mai rămas doar cei care vindeau flori. Piaţa cu acoperiş metalic a fost inaugurată în 1914, iar de atunci a continuat să se modernizeze şi să adopte noi facilităţi, devenind în câţiva zeci de ani o emblemă a oraşului.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Am găsit în Boqueria un paradis al gurmanzilor, o abundenţă de produse apetisante, de la peşte şi fructe de mare proaspete, brânzeturi, mezeluri, pâini, produse artizanale, până la fructe exotice, vinuri, paste şi o mulţime de alte delicatese. Vizitatorii sunt atraşi în mirajul desfătării gastronomice, într-o atmosferă animată, printre mirosuri îmbietoare, căci în piaţă există şi câteva mini-bistrouri unde poţi mânca ceva proaspăt şi bun, gătit pe loc. Desigur, nu lipsesc aparatele foto, turiştii încercând să imortalizeze cadre cu tarabele doldora de bunătăţi. Cel mai mult mi-au plăcut crustaceele vii, cu cleştii legaţi, puşi la păstrare pe bucăţi de gheaţă. Din curiozitate, am cumpărat câteva fructe de care nu mai auzisem, ca să-mi fac pofta, însă nu am fost prea entuziasmată de alegerea mea, iar gustul lor mi s-a părut departe de cum mi-l imaginam.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Am poposit apoi în Placa Reial, o piaţă publică datând din secolul al XIX-lea, destul de simplă, dar înconjurată de clădiri frumoase. În mijloc se află o fântână, cu palmieri de jur împrejur, în timp ce spaţiul este luminat de felinare proiectate de Gaudi.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Nu m-am putut abţine să nu compar aceste pieţe cu cele din Roma, pline de fântâni şi sculpturi. Impresia mea a fost că în Barcelona clădirile sunt abundent ornamentate, unele chiar cu forme bizare, iar celelalte elemente urbane au un aspect mai simplu, tocmai pentru a nu încărca prea mult peisajul.

În plimbarea de-a lungul Ramblei, m-am găsit în faţa unei clădiri uimitoare, cu zidurile împodobite de elemente asiatice, pe care soarele la apus desena forme jucăuşe de lumină. Se numeşte Casa Bruno Cuadros sau Casa dels Paraigues, în traducere „Casa umbrelelor” (şi a evantaielor, aş adăuga eu, aceste două elemente regăsindu-se peste tot pe faţada eclectică). Construită în anul 1858, casa a dobândit înfăţişarea actuală în 1883, în urma unor lucrări de renovare desfăşurate de Josep Vilaseca i Casanovas. O mulţime de clădiri cu o arhitectură interesantă datează din acei ani, când Barcelona se pregătea de Expoziţia Internaţională. Din 1891 până în 1896, în Casa Bruno Cuadros a funcţionat un magazin de umbrele, de unde şi porecla sa. Balcoanele edificiului sunt înconjurate de grupuri de evantaie şi umbrele din metal, aşezate în formă circulară, ca un fel de mandale. Micile ferestre de la primul nivel sunt concepute tot sub formă de evantaie, iar între ele se află picturi inspirate din arta japoneză. Din colţul clădirii ţâşneşte un dragon acoperit de solzi, al cărui trup împleticit se susţine uşor de zid. Acesta are o lampă, de care atârnă o umbrelă, iar cu picioarele din spate ţine un evantai. Casa poate fi admirată pe Rambla, la nr. 82.

Citește și:  Antoni Gaudi - arhitectul nonconformist al clădirilor ce dansează în valuri

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

La capătul inferior al Ramblei, pe malul mării, se află Monumentul lui Cristofor Columb (Mirador de Colon), o construcţie ridicată în cinstea renumitului explorator. Monumentul are o înălţime de 60 de metri şi este format dintr-o coloană în vârful căreia se află statuia din bronz a lui Columb. Planul a fost realizat de arhitectul catalan Gaieta Buigas i Monrava, iar construcţia monumentului a început în anul 1882, acesta fiind finalizat în anul 1888, cu ocazia Expoziţiei Internaţionale de la Barcelona. Monumentul este amplasat în locul unde Columb a acostat în 1493, la un an după ce descoperise America. Statuia, având o înălţime de peste 7 metri, a fost sculptată de către Rafael Atche şi îl reprezintă pe Columb arătând cu degetul undeva în zare. Se spune că acesta ar indica direcţia spre Lumea Nouă, însă în realitate orientarea statuii indică un loc din Algeria. De fapt, indiferent de punctul spre care se îndreaptă privirea sa, Columb arată spre mare, gest ce simbolizează destinul său de navigator. Piedestalul este decorat cu mai multe figuri alegorice. Statuia tronează în Piaţa Porţii Păcii (Placa de la Porta de Pau).

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Am ajuns în Vechiul Port al Barcelonei (Port Vell) când soarele se apropia de apus. Amenajat în anul 1992, cu ocazia Olimpiadei, zona portului s-a transformat dintr-un spaţiu pustiu, cu depozite şi fabrici, într-o oază plină de viaţă şi o atracţie turistică remarcabilă. Complexul portuar include un mall (Maremagnum) cu magazine, baruri restaurante şi un cinema, precum şi unul dintre cele mai mari Acvarii din Europa, cu peste 11.000 de animale marine, 450 specii şi un tunel lung de 80 de metri care trece prin bazinul rechinilor. M-am plimbat pe Rambla de Mar, pasarela care leagă La Rambla de Port Vell şi am admirat bărcile care se legănau uşor, îmbiate de vânt. Apa era destul de rece, aşa că n-am putut să profit de plaja generoasă a oraşului şi m-am mulţumit să privesc marea de pe mal.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Pentru că mi-am dorit să gust câte puţin din tot ce are Barcelona de oferit, iar timpul petrecut în acest oraş a fost destul de scurt, m-am gândit să fac de la începutul şederii mele aici un tur cu autobuzul turistic, ca să am o perspectivă asupra a ceea ce ar fi de văzut. Plimbarea a fost plăcută şi mi-a permis să admir de la înălţimea autobuzului cele mai frumoase atracţii ale oraşului, fără să mă înghesui prin mulţime.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.