Reprezintă biserica pe care sud africanii din Johannesburg o îndrăgesc cel mai mult. Nu este un simplu loc de rugăciune, ci o adevărată Casă a Domnului, unde populaţia de culoare a căutat şi găsit întotdeauna un braţ de sprijin în timpul frământărilor politice, dar şi sufleteşti apărute pe fondul regimului de segregare rasială apartheid.

Biserica Regina Mundi se află într-un oraş care, ani la rând, a fost considerat un ghetou al africanilor de culoare. Biserica este romano – catolică, iar numele i se trage de la termenii latini de „regina lumii”. Reprezintă cea mai mare biserică catolică de pe suprafaţa Africii de Sud, putând găzdui până la 5000 de oameni pe timpul liturghiilor.

Este situată chiar în centrul oraşului Soweto, în cartierul Rockville, aproape de Moroka.

Biserica Regina Mundi este o construcţie relativ nouă. A fost clădită în 1964, pe locul fostei parohii din Moroka. Înfăţişarea este oarecum simplă. La exterior, biserica Regina Mundi are forma literei A, dar interiorul este împodobit cu vitralii, statui şi picturi de o reală valoare artistică.

Ferestrele au fost pictate cu scene emoţionante din viaţa Fecioarei Maria şi au fost aduse tocmai din Polonia. Una dintre cele mai importante picturi ale bisericii Regina Mundi este reprezentată de un tablou bogat în semnificaţii politice, realizat în 1973 de către Larry Scully. Pictura înfăţişează pe Fecioara cu Pruncul, numai că ambele personaje sunt redate sub forma unor oameni de culoare, sud africani. Pictura a fost realizată pentru a mişca inimile comunităţii şi a susţine un proiect educativ, destinat copiilor de culoare din Africa de Sud. Ulterior, pictura a fost cumpărată şi donată bisericii Regina Mundi.
După 1995, chiar în faţa bisericii a fost construit un parc, marcat de numeroase monumente comemorative.

În timp ce alte biserici rămâneau închise sud africanilor supuşi discriminării rasiale din timpul perioadei cunoscute sub numele de apartheid, biserica Regina Mundi din Soweto nu numai că şi-a deschis porţile pentru cei aflaţi în suferinţă, dar a jucat un adevărat rol politic, de combatant al regimului de opresiune rasială. Numeroase slujbe religioase ţinute în biserica Regina Mundi sfârşeau în reuniuni politice, în cadrul cărora se dezbăteau metode de luptă pentru libertate şi drepturile omului în Africa de Sud.

Există chiar şi o vorbă din popor referitoare la această biserică romano – catolică – ce începea în biserica Regina Mundi se termina la cimitirul Avalon.
Cert este că în acest sfânt lăcaş, oamenii de culoare nu numai că cereau ajutorul Celui de Sus, dar atunci când li se interziceau întâlnirile politice, se strângeau înăuntrul bisericii şi puneau la cale acţiuni de protest. Până şi slujbele de înmormântare celebrate în biserica Regina Mundi deveneau deseori motiv de stabilire a strategiilor de luptă, mai ales când era vorba despre înmormântarea unora dintre victimele apartheidului.

Astfel se face că biserica Regina Mundi a devenit, la un moment dat, scena unui conflict violent între populaţia de culoare din Soweto şi forţele poliţieneşti. S-a întâmplat în data de 16 iunie 1976. Un grup de elevi se îndrepta spre stadionul Orlando spre a protesta împotriva impunerii cu forţa a limbii afrikaans în şcoli, când poliţiştii au deschis focul asupra loc împuşcând şi ucigând cu sânge rece mai mulţi copii cu vârste între 12 şi 17 ani. Chiar atunci şi-au pierdut viaţa Hector Pieterson şi Hastings Ndlovu. O parte dintre protestanţi s-au îndreptat spre biserica Regina Mundi şi au căutat adăpost. S-au baricadat înăuntrul bisericii. Poliţiştii au pornit pe urmele lor şi au pătruns cu forţa în biserică. Fără nicio remuşcare, au tras cu armele în mulţime. Au aruncat şi gaze lacrimogene, transformând interiorul sacru al bisericii în câmp deschis de bătălie.

Din fericire, nu a fost ucis niciun om, însă mulţi au fost răniţi de gloanţe sau călcaţi în picioare. Statuile şi pereţii bisericii Regina Mundi au încasat, de asemenea, gloanţe, ca şi oamenii, participând parcă în mod simbolic la lupte, alături de cei învinşi. Marmura bisericii Regina Mundi a fost spartă, tavanul a fost găurit de gloanţe şi însuşi statuia Mântuitorului a fost parţial distrusă în urma deschiderii focului de către poliţişti. Braţele pe care Iisus le ţinea deschise, chemând parcă la pieptul Său pe cei aflaţi în suferinţă, i-au fost sparte şi retezate. Până astăzi, această statuie a rămas nereparată, purtându-şi rănile în văzul tuturor, ca pe o mărturie a scenelor de groază petrecute aici în iunie 1976.

În 1997, biserica Regina Mundi din Soweto a trecut printr-un proces de restaurare, la capătul căruia s-a organizat o ceremonie sobră de comemorare a trecutului sângeros. Atunci, Nelson Mandela a adus tribut acestei catedrale a poporului, numind-o un simbol al luptei sud africanilor pentru libertate şi un loc de celebrare a democraţiei. Ziua de 30 noiembrie a fost declarată oficial „ziua bisericii Regina Mundi”.

Ceea ce nu înseamnă că, în prezent, biserica Regina Mundi şi-ar fi încheiat misiunea de sprijinire a comunităţii din Soweto. Actualul preot al acestei biserici, părintele Vusi Mazibuko, recunoaşte că oamenii continuă să trăiască în mari suferinţe şi să ceară ajutorul acestei biserici. Preotul a explicat că biserica Regina Mundi continuă să fie un loc de muncă permanentă, întrucât frământările sociale continuă să existe, chiar dacă au astăzi altă formă decât cea îmbrăcată de opresiunea instituită prin regimul apartheid.

Foarte mulţi dintre cei care cer ajutorul acestei biserici sunt astăzi africani bolnavi de SIDA. Cele mai multe înmormântări se datorează, de altfel, acestei boli care face ravagii în oraşul Soweto.

Fiind cunoscută ca un loc de sprijin deosebit, biserica Regina Mundi trebuie să facă faţă faimei sale, de tămăduitoare a necazurilor. Foarte mulţi oameni vin să caute o soluţie la problemele lor, stând de vorbă cu părintele Vusi Mazibuko sau rugându-se lui Dumnezeu.

Nici turiştii nu vor să plece de aici fără a fi stat de vorbă cu părintele şi fără a-şi fi spus păsurile. Se pare că în jur de 200 de turişti vin zilnic în biserica Regina Mundi, conduşi atât de dorinţa de a vedea cu ochii lor acest minunat obiectiv, cât şi de nevoia de a primi ajutor spiritual.
Biserica Regina Mundi dispune de asistenţa a doi ghizi turistici, care însă, nu pot face faţă numărului mare de vizitatori.

De-a lungul timpului, biserica Regina Mundi nu şi-a pierdut faima. A fost vizitată atât de Bill Clinton, pe durata mandatului său prezidenţial, cât şi de Michelle Obama, în calitate de Primă Doamnă a Americii.

În 2013, după anunţul morţii lui Nelson Mandela, mii de sud africani s-au strâns în biserica Regina Mundi şi s-au rugat pentru sufletul său.
Slujbele au loc în fiecare duminică dimineaţa, de la ora 7.00.

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ