Biserica datează (aproximativ) din jurul anilor 1000 D.C. şi încă mai păstrează naosul anglo-saxon, cu toate că a fost alterat de către normanzi în secolul al XII-lea prin faptul că au adăugat rânduri în biserică.

În contrast cu altarul care a fost reconstruit în secolul al XIII-lea d.Hr., sunt o pereche de ferestre rotunjite la capătul de sus ce se află la nivelul solului şi patru hublouri la etajul al doilea.

Ceea ce separă altarul de naos este un amvon unde este expusă crucea ce datează din secolul al XV-lea. Însă, poveste amvonului nu se termină aici; acesta, în sine, a fost distrus din cauza Reformării Engleze şi al ordinului Elizabetei I, astfel baza amvonului a devenit victorian, iar restul a rămas original. Dar dacă a fost distrusă baza amvonului, cum se face că totul a fost refăcut între anii 1878-1884? Se pare că enoriaşii au dezasamblat amvonul şi l-au ascuns în interiorul bisericii pe bucăţi. Dacă erau descoperiţi, cei care demontaseră amvonul şi-l ascunseseră urmau să aibă parte de închisoare şi, poate, tortură. Însă, bucăţile din amvon au fost păstrate foarte bine, iar în 1810 au fost descoperite accidental, urmând ca amvonul să fie reconstruit şi pictat în aceleaşi colori pe care le-ar fi avut în secolul al XV-lea.

Cu toate că nu este o capodoperă arhitecturală, frumuseţea acestei biserici constă în istoria sa şi în toate obiectele ce de-a lungul vremii au fost restaurate sau păstrate în forma lor inițială.

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ