Peisajul sud-vestului Americii este ca nicaieri in alta parte. In aceasta zona de contraste si frumusete nemaivazuta, vizitatorii din toata lumea raman uimiti atunci cand privesc canioanele sapate adanc in piatra. Canyon de Chelly nu este cel mai adanc canion, nici cel mai larg sau cel mai lung din sud-vestul Americii, insa frumusetea sa unica poate rivaliza cu a oricarui alt canion. Stancile din gresie ale acestui canion infatiseaza un trecut de mai bine de 200 de milioane de ani din punct de vedere geologic si de 2000 de ani din punct de vedere al istoriei omenirii.

Puneti-va in locul unui geolog si incercati sa va imaginati cum arata Canyon de Chelly acum 280 de milioane de ani. In acea perioada evoluau primele creaturi asemanatoare cu mamiferele, dinozaurii inca nu aparusera, iar omul nici atat. In aceasta vreme, cand ghetarii se aflau si in apropierea ecuatorului, nord-estul Arizonei era o zona subtropicala. Cel mai vechi strat de roca gasit in Canyon de Chelly, numit Grupul Supai, a fost depozitat in aceasta perioada. Fosilele de plante, gasite in noroiul, gresia si aluviunile din Grupul Supai, demonstreaza ca atunci climatul era umed si fierbinte. Cateva zeci de milioane de ani mai tarziu, acum 230 sau 250 de milioane de ani, au fost depozitate straturile de gresie ale canionului. Climatul se schimbase de la subtropical la desertic, iar gresia din Canyon de Chelly s-a format din dunele de nisip ale desertului. Cincizeci de milioane de ani mai tarziu, aproximativ acum 200 de milioane de ani, deasupra gresiei s-a depozitat un strat numit Grupul Chinle. Din acest grup a mai ramas numai conglomeratul Shinarump, celelalte straturi fiind erodate in timp. Acest conglomerat este alcatuit din: gresie, cuart, pietricele, bazalt, chert (o varietate de cuart microcristalin care se gaseste in calcar), cuartit si lemn pietrificat.

Pe cand dinozaurii erau pe cale de disparitie, au avut loc doua evenimente majore din punct de vedere geologic, care au creat canioanele pe care le vedem astazi. Primul eveniment a avut loc acum 63 de milioane de ani, si a constat in ridicarea Platoului Defiance, iar al doilea eveniment a avut loc acum 3 milioane de ani, si a constat in ridicarea Platoului Colorado. Acestor doua evenimente li s-a adaugat forta formarii muntilor si a raurilor care sapau in roca. Pe masura ce platoul si peretii canionului se ridicau, raurile care cresteau tot mai mari, sapau in piatra. Canioanele de azi au fost formate tocmai datorita a milioane de ani de evenimente geologice. Geologii sunt de parere ca foarte putine lucruri s-au schimbat in ultimii 10.000 de ani, din punct de vedere geologic, atunci cand s-a incheiat ultima Epoca de Gheata si omul a inceput sa locuiasca pe pamant. “Vopseaua desertului” este numele dat dungilor lungi si inchise la culoare de pe peretii canionului. Originea acestui invelis subtire de minerale, inteles gresit timp de multi ani, consta in existenta bacteriilor care fixeaza manganul, care traiesc in peretii canionului, in zonele umede unde cade ploaia. Aceste bacterii iau minerale, in special manganul, din praful din aer si il “digera”. Din acest proces metabolic, rezulta fixarea manganului in peretii canionului.

Timp de aproape 2000 de ani, oamenii au facut din acesti pereti imensi casa lor. Indienii Anasazi au trait in Canyon de Chelly timp de 1000 de ani si s-au bazat pe rocile acestuia pentru insasi supravietuirea lor. Casele lor erau construite din pietre montate in nise exfoliate, din cadrul peretilor canionului. Pietrele erau de asemenea folosite la faramitarea mancarii si la macinarea plantelor, care urmau a fi folosite la crearea pigmentilor cu care erau realizate desenele de pe pereti. Pietrele ofereau si materialele necesare realizarii uneltelor si armelor, iar piatra macinata era amestecata cu apa si folosita la crearea vaselor. Stancile inalte le ofereau indienilor acces la caldura soarelui si ii protejau de intrusi. Astazi, indienii Navajo considera aceste canioane drept casa lor. Rocile ofera o sursa de unelte, arme si protectie pentru indienii Navajo, la fel cum au facut si pentru indienii Anasazi. In plus, grupuri proeminente de roci, ca de exemplu Roca Paianjenului si altele, au o semnificatie aparte pentru indienii Navajo, care este un motiv in plus pentru care Canyon de Chelly este vazut drept un loc sacru de multe culturi.

Canyon de Chelly a fost numit Monument National al Statelor Unite ale Americii in anul 1931, iar de atunci caracteristicile sale geologice si istorice au fost aparate si conservate. Intrucat in lunile de vara, canionul este locuit de circa 30 de familii, accesul vizitatorilor este restrictionat in unele locuri, iar la canionul principal se ajunge numai pe un singur traseu. De asemenea sunt disponibile excursii cu autobuzul, dar pentru cei care vor sa calareasca sau sa mearga in drumetii, este necesara angajarea unui ghid acreditat de la sediul central al monumentului.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ