Cea mai importanta si deopotriva cea mai mare biserica din Praga, loc de inmormantare si incoronare pentru monarhii Boemiei, catedrala Sfantul Vitus are un trecut indepartat, acesta mergand chiar pana in anul 925, cand ducele Venceslas I, cunoscut mai degraba ca Vacvlav, a decis sa construiasca un lacas sfant pentru a pastra o relicva sfanta, si anume bratul Sf. Vitus. Aceasta a fost daruita de catre imparatul Sfantului Imperiu Roman. Insa biserica de atunci avea dimensiuni foarte mici si, in pofida faptului ca fusesera extinsa in anul 1060, abia in 1344 au fost demarate lucrarile de reconstructie la impresionanta catedrala gotica pe care astazi o putem admira in superbul oras Praga din Republica Ceha.
Matthias din Arras a fost cel care s-a ocupat de primele lucrari, noua catedrala fiind construita in stilul gotic specific francez, numai ca, dupa ce acesta s-a stins din viata, in anul 1352, lucrarile de constructie aveau sa fie preluate de catre arhitectul german Peter Parler si de angajatii acestuia. Peter era cunoscut si, in acelasi timp, apreciat pentru faptul ca structurile ridicate sub supravegherea atenta erau inovatoare; de pilda, ceea ce impresioneaza la prima vedere sunt boltile catedralei Sfantul Vitus, care sunt adevarate capodopere ale arhitecturii gotice.
Cu toate acestea, cea mai importanta parte a acestei catedrale a fost, de-a lungul vremurilor, capela Sf. Venceslas, unde, chiar si in zilele noastre, este pastrata relicva Sfantului Vitus, martirizat pentru crestinarea Boemiei. Pietre semipretioase infrumuseteaza peretii capelei, iar scenele din Patimile lui Iisus Hristos si din viata Sfantului Venceslas ii ofera capelei autenticitate.
Si chiar si asa, catedrala nu fusesera finalizata, desi Matthias si familia Parler facusera tot ce le-a stat in putinta pentru a termina lucrarile de reconstructie, respectiv extindere. Astfel, lacasul sfant din Praga a ramas in acea forma pana in secolul al XIX-lea, pe parcurs adaugandu-i-se cateva elemente baroce si renascentiste, de altminteri, neimportante.
In anul 1844, a luat nastere o asociatie ce a avut ca scop finalizarea lucrarilor de constructie la catedrala Sf. Vitus, insa ceea ce era extrem de important era pastrarea stilului gotic si inlocuirea acelor decoratiuni care nu aveau acelasi stil, chiar daca elementele respective nu erau intr-atat de importante ca restul constructiei. Misiunea acestei asociatii s-a materializat abia spre anul 1929, deoarece procesul a fost extrem de lent. In sfarsit, dupa aproape 600 de ani de la demararea lucrarilor, catedrala din Praga avea sa fie finalizata.
In interiorul lacasului sfant se afla douazeci si doua de capele laterale, tot aici gasindu-se si capela Sfantul Venceslas. Vitraliile naosului, adica ale partii centrale, ce dateaza din secolul al XX-lea, sunt uluitor de frumoase; mai mult, in jurul altarului si al stranei, se afla cateva sarcofage regale si multe morminte.
Important de mentionat, totodata, este faptul ca acest lacas sfant a jucat un rol crucial in dezvoltarea ulterioara a stilului gotic tarziu caracteristic Europei Centrale, cu atat mai mult cu cat angajatii atelierului Parler au fost cei care au proiectat numeroase biserici si cladiri din aceasta parte a Europei. In Austria, Croatia, Polonia sau Germania, stilul gotic tarziu a fost influentat de lucrarile angajatilor din atelierul Parler. Dar de departe cea mai frumoasa constructie la care familia Parler a lucrat este catedrala Sf. Vitus din Praga.
