Aricii sunt animale mici insectivore și fac parte din familia Erinaceidae. Această familie cuprinde puține specii și pot fi recunoscute ușor datorită țepilor care le acoperă corpul îndesat. Au capul mic, botul tubuliform, urechile mari, ochii expresivi, membrele groase și scurte.
Majoritatea trăiesc în regiunile cu păduri, câmpii, pășuni, stepe întinse din Europa, Asia și Africa. Sunt animale nocturne, trăiesc în perechi, în caz de pericol au obiceiul de a se strânge ghem cu ajutorul musculaturii pielii foarte bine dezvoltate.
Aricii își ung țepii cu salivă la fel cum rațele își ung penele cu grăsimea din glanda uropigială, în scopul de a nu se prinde apa de ele. Saliva este întinsă cu limba timp de 20 minute pe tot corpul. Hrana lor constă din animale nevertebrate mici, sopârle, serpi, broaște, șoareci, păsări și leșuri.
Aricii sunt cunoscuți pentru comportamentul lor defensiv de a se ghemui în caz de pericol, dar și pentru obiceiurile lor alimentare diverse. Descoperă în acest articol cele mai cunoscute specii de arici și particularitățile fiecăreia.
Erinaceus albiventris
În regiunile din Senegal și până în sudul Somaliei este răspândită specia Erinaceus albiventris. Această specie se deplasează încet, ghemuit sub platoșa țepoasă, iar în caz de pericol poate alerga destul de repede.
Erinaceus algirus
În sud-vestul Marocului, Insulele Canare și Baleare, pe coasta Franței și în Mauritania trăiește specia Erinaceus algirus. Are lungimea corpului de 20-35 cm și greutatea de 400-1000 g. Partea ventrală a corpului este albicioasă, iar țepii sunt maronii-ciocolatii cu vârfurile crem.
Erinaceus concolor
În Asia Mică, Israel, Kazahstan, Insula Creta și estul Europei este răspândită specia Erinaceus concolor care are țepii maronii cu vârfurile albe. Are urechile destul de scurte, nu depășesc 3,5 cm, corpul lung de 35 cm, coada de cel mult 3,9 cm, iar greutatea de până la 1,2 kg.
Ariciul vest-european
Una din cele mai cunoscute specii este ariciul vest-european care are denumirea științifică Erinaceus europaeus. Este un mare consumator de insecte, melci, viermi, păsări și șoareci mici. Trăiește în Europa, este o specie noctură, ziua stă ascuns în tufișuri, pe sub pietre, în galerii săpate sau culcușuri făcute în stratul de frunze de pe sol. Are lungimea corpului de 22-27 cm și greutatea de cel mult 1 kg.
Erinaceus frontalis
O altă specie din acest gen este Erinaceus frontalis care apare în regiunile din Africa de Sud, Angola, Namibia, Zimbabwe, Botswana, Losotho. Are corpul mic de numai 20 cm lungimea și greutatea de cel mult 700 g. Se remarcă prin dunga albă de pe frunte, țepii maro sau negri cu vârfurile de culoare deschisă.
Erinaceus sclateri
În regiunile nordice ale Somaliei apare specia Erinaceus sclateri. Este un arici mic, cu lungimea corpului de 18-25 cm și greutatea de 300-700 g. Are țepii maro sau negri cu vârfuri crem, iar abdomenul albicios cu pete cenușii-maronii.
Aricii de deșert sunt specii care aparțin genului Paraechinus. Se remarcă patru specii care au un mod de viață nocturn și se hrănesc cu insecte, ouă de păsări și animale nevertebrate mici. Toate sunt în pericol de dispariție.
Paraechinus aethiopicus
Una din aceste specii este Paraechinus aethiopicus care trăiește în Algeria, Mauritania, Maroc, Somalia de Nord, Egipt, Irak. Are lungimea corpului de 14-25 cm, lungimea cozii de 1-4 cm, greutatea de cel mult 500 g, deci este un arici mic. Are țepii maronii cu vârfurile albe și abdomenul albicios cu pete maronii. Nasul este gri sau negru, membrele sunt maronii.
Paraechinus nudiventris
În sud-vestul Indiei apare specia Paraechinus nudiventris. Are urechile mari și apare la altitudini de cel mult 700 m.
Paraechinus micropus
În Pakistan, sudul și nord-estul Indiei trăiește ariciul Paraechinus micropus. Are lungimea corpului de 14-23 cm, lungimea cozii de 1-4 cm și greutatea de 300-450 g. Vânează scorpioni, insecte, mănâncă ouă de păsări, leșuri și are obiceiul să adune mâncare în culcuș pentru a o consuma mai târziu.
Paraechinus hypomelas
O altă specie este Paraechinus hypomelas care este răspândit în Arabia, Afganistan, Iran, Insula Tanb, India de Nord-Vest, sudul Rusiei. Are lungimea corpului de 22-27 cm și greutatea de 500-900 g. Are urechile mari, cu partea interioară gri. Botul este negru, țepii negri cu vârful alb, iar partea inferioară a corpului este acoperită cu fire de păr moi și lungi.
Aricii de deșert cu urechi lungi fac parte din genul Hemiechinus și cuprind în principal doua specii importante Hemiechinus auritus și Hemiechinus megalotis.
Hemiechinus auritus
În nordul Africii și Asia Centrală, de Est și de Vest trăiește ariciul de deșert cu urechi lungi Hemiechinus auritus. Are blana aspră și țepii de culoare maro sau neagră cu vârfurile galbene sau albe. Are lungimea corpului de 15-27 cm, lungimea cozii de 1-5 cm și greutatea medie de 250-275 g.
Hemiechinus megalotis
O altă specie este Hemiechinus megalotis care este răspândită în zonele cu stepe aride, de deșert din Afganistan, Transcaucazia. Când simte pericolul se sperie, își contractă mușchii pielii și astfel toți țepii se zbârlesc în toate direcțiile și îi apără corpul.
Aricii ca animale de companie
În ultimii ani, aricii au devenit animale de companie populare datorită aspectului lor unic și comportamentului lor curios. Speciile cele mai des adoptate sunt aricii africani pitici, care sunt prietenoși și ușor de întreținut.
Aceștia necesită un mediu controlat, cu temperaturi de aproximativ 24-26°C, pentru a evita hibernarea necontrolată. Hrana lor trebuie să fie echilibrată, formată din hrană specială pentru arici, insecte și legume. De asemenea, aricii au nevoie de interacțiune constantă cu stăpânii lor pentru a se adapta și a deveni mai sociabili.
