Citadela din Alep are o valoare universala exceptionala datorita faptului ca reprezinta stiluri arhitecturale arabe care sunt rare si autentice, ce pot fi vazute in habitate umane tradtionale. Aceasta constituie o marturie tipica a dezvoltarii culturale, tehnologice si sociale a orasului, reprezentand o activitate comerciala continua si prospera din perioada mamelucilor. In citadela din Alep se gasesc vestigii ale rezistentei arabe impotriva cruciatilor, insa de asemenea se pot vedea amprente ale ocupatiei bizantine, grecesti si romane, pe strazi si in planul orasului.
Localizata la 350 de kilometri nord de Damasc, la intersectia mai multor rute comerciale, citadela din Alep a fost foarte prospera incepand cu mileniul al 3-lea i.Hr., prosperitate de care a avut parte pe parcursul evolutiei si stabilirii sale. Vechiul oras era inconjurat de o ingraditura defensiva, flancata de turnuri si presarata cu porti fortificate ce dateaza din era islamica. Citadela din Alep este faimoasa pentru moscheile sale, scolile religioase (madrasah) si biserici. Alep este inca un oras arab foarte activ din punct de vedere comercial. In citadela se afla un amestec de case vopsite in cele mai subtile culori, cu minarete zvelte, toate acestea fiind dominate de marea masa a cetatii. Meterezele din sud, partial eliberate de case, conduc la cea mai impresionanta poarta fortificata dintre toate, numita Bab Qinnesrin.
Al-Gassa margineste cartierul caselor vechi, numit Jdeideh, cu ale sale curti frumos decorate. Toate aceste case au fost construite din calcar fin, si garnisesc strazile inguste lipsite de pravalii si uneori boltite. Hanul Al Joumrok (numit si Caravanseraiul Vamal) dateaza din secolul al 17-lea. Aici faceau comert negustorii francezi, olandezi si englezi, iar consulii lor erau obligati sa locuiasca aici. Intr-un colt, se afla o scara ce duce pana la o casa privata, care a fost resedinta consulului venetian din secolul al 15-lea pana in secolul al 19-lea, cand a devenit resedinta consulului belgian. Astazi, aceasta resedinta si-a pastrat stilul tipic venetian. De-a lungul mai multor generatii, in aceasta resedinta oameni cu gust au adunat o colectie pretioasa de opere de arta din toata lumea.
Intrarea numita Jami al Kabir se afla vizavi de o veche scoala coranica, numita Al Halawyah Madrassa, care a fost instalata in fosta catedrala bizantina ridicata la ordinul Imparatesei Elena. Marea Moschee a fost fondata in perioada islamica timpurie, insa foarte putine elemente ce dateaza din acea perioada mai pot fi vazute astazi. Minaretul mameluc dateaza din anul 1090, si prin proportiile sale delicate si inscriptiile Kufice, acesta reprezinta un foarte bun exemplu al perioadei islamice arhitecturale din Siria.
Fatada nordica reprezinta o latura a patratului. Un inel de ziduri crenelate si turnuri se ridica la 50 de metri inaltime deasupra orasului, dintr-o panta abrupta, incercuind o aglomerare de ruine din fiecare perioada. Chiar si capetele cuielor din usi au un aspect deosebit, grinzile sunt cioplite cu imagini comice sau engimatice, si exista inscriptii Kufice care cheama puterea si indurarea lui Alah. Vizitatorii pot vedea in citadela din Alep urme foarte vizibile ale devastarilor provocate de dusmani (mongolii au invadat aceasta citadela de 2 ori), si deasemenea urme ale distrugerilor provocate de cutremure (cel mai grav dintre ele a fost cel din anul 1822).
Catedrala Sfantul Gheorghe se afla in spatele unui labirint de strazi inguste, intr-o piata micuta. Poarta Antioch este poarta din spate ce se afla in mijlocul fortificatiilor. Dincolo de aceasta se afla numeroase monumente importante printre care: mica biserica bizantina cu cupole, transformata in moschee; o inchisoare ale carei celule sunt sapate in piatra; o portiune de zid lunga de 4 metri, care reprezinta baza templului hitit; ramasitele unei moschei impresionante construita de fiul lui Saladin; o cladire in care se afla sculpturi si obiecte din diferite perioade gasite in aceasta locatie; mormantul Emirului Zaher Ghazi, fiul lui Saladin, care se afla intr-o anexa a scolii religioase fondate in perioada cruciadelor.
In citadela din Alep se mai poate vedea palatul regal ce dateaza din secolul al 13-lea. Acesta este incrustat cu marmura, iar pridvorul de la intrare este foarte frumos decorat si sculptat. Sala tronului, ce dateaza din perioada mamelucilor (intre secolele 15 si 16), a fost restaurata cu mult bun gust. Artistii si mestesugarii sirieni au recreat decorul luxos al salii. Tavanul cu grinzile sale decorate si chesoanele sale, luminile, ferestrele si coloanele policrome reprezinta o marturie a talentului lor. Cladirea palatului regal are si aproximativ 200 de minarete, unele indesate sub forma de turnuri defensive, iar altele zvelte ca niste ace. Pe partea opusa se afla o cladire de forma octogonala, ramasita a unei moschei din secolul al 15-lea, numite al Atroush.
Semnificatia orasului in istorie a fost localizarea sa la capatul Drumului Matasii, care trecea prin Asia Centrala si Mesopotamia. In 1869, cand a fost inaugurat Canalul Suez, comertul a fost redirectionat catre mare, iar Alep a inceput sa intre in declin. Dupa caderea Imperiului Otoman dupa incheierea Primului Razboi Mondial, orasul Alep a cedat Turciei zona nordica si calea ferata importanta ce il lega de Mosul. In cele din urma, izolarea sa fata de restul Siriei a dus la agravarea situatiei sale, desi se poate spune ca a fost chiar declinul cel care a salvat de la distrugere arhitectura medievala si mostenirea traditionala. Astazi, orasul Alep se afla intr-o perioada de renastere si s-a intors in lumina reflectoarelor. In anul 2006, Alep a castigat titlul de “Capitala Islamica a Culturii”, si de asemenea in ultimii ani au fost restaurate multe dintre monumentele sale istorice.
