Cape Town este cel mai cunoscut oraş sud african din lume şi îşi datorează existenţa olandezului Jan Van Riebeek, cel care cu aproape 400 de ani în urmă a înfipt, pe nisispurile Capului Bunei Speranţe, steagul Olandei. De atunci şi până în prezent, Africa de Sud a trecut de la statutul de colonie sau pământ sub dominaţie străină, la statutul de autoguvernare în cadrul unor etape îndelungate de timp, mai degrabă ca o evoluţie firească decât ca urmare a unor momente istorice cruciale.

Clădirile Parlamentului din Cape Town se numără printre puţinii martori ai acestei prelungi evoluţii, fiind şi azi în stare de funcţionare perfectă.
Iniţial, britanicii organizaseră un consiliu legislativ pentru Cape Town, dar care funcţiona la Londra. Coloniştii din Africa de Sud au ajuns totuşi la concluzia că ar fi mai corect faţă de propriile interese ca acel consiliu legislativ să se mute la Cape Town. Astfel, în anul 1853, regina Victoria le-a oferit acestora dreptul de a avea parlament propriu şi o constituţie a lor.

Primele lucrări ale Parlamentului din Cape Town au fost deschise de către guvernatorul Sir Charles Darling în clădirea guvernului, adică propria reşedinţă, într-una din sălile oficiale. S-a dovedit totuşi că respectivul spaţiu nu putea îndeplini rolul de casă a Parlamentului. Aşa că acesta a fost mutat în salonul principal al unei alte case, clădirea Goede Hoep, aparţinând iniţial unei loje masonice. La origine, aceasta era construită ca templu masonic, dar trecuse prin mai multe etape de modernizare, conduse de celebrul arhitect Michel Thibault. Camera inferioară a Parlamentului s-a stabilit în sala cea mare a fostei clădiri masonice, în timp ce Consiliul Legislativ al Parlamentului s-a mutat într-o clădire din apropiere, cea a Curţii Supreme, şi ea desăvârşită de geniul lui Michel Thibault.

Cu timpul, s-a impus construirea unei case speciale dedicate forului legislativ. Planurile au fost întocmite de arhitectul oficial al Consiliului Legislativ, Charles Freeman, urmând ca viitoarea construcţie să reprezinte un dom sprijinit pe mai multe pavilioane în stil clasic. Erau prevăzute numeroase porticuri de inspiraţie greacă. În urma unui scandal, arhitectul a fost însă concediat, iar cel care i-a luat locul, Henry Greaves, a dus la bun sfârşit lucrările, renunţând însă la construirea domului, dar păstrând în rest schiţele iniţiale. Astfel că, în 1848, a fost dată în folosinţă o clădire splendidă, situată în mijlocul unei grădini botanice legendare, create în anul 1650 pentru cultivarea de fructe şi legume proaspete. Faţada principală a clădirii, marcată de opt coloane grupate pe perechi, dă în strada Parlamentului, în timp ce intrarea din spate dă în bulevardul Guvernului.

După sângeroasele războaie ale burilor, întreaga Africă de Sud a intrat sub administraţie britanică. Totuşi, în 1910, a fost creată Uniunea Sud Africană, prin unirea Coloniei Capului şi a republicilor Orange, Natal şi Transvaal. Atunci, s-a ţinut un consiliu naţional, găzduit în sala Camerei Inferioare a Parlamentului, care a adoptat o nouă constituţie şi a decis ca fiecare dintre provincii să aibă propria capitală. Astfel, Pretoria a devenit capitala executivă, adăpostind administraţia naţională, Cape Town a devenit capitala legislativă, adăpostind Parlamentul, iar Bloemfontein a devenit capitala juridică, adăpostind Înalta Curte de Justiţie. În aceste condiţii, guvernul şi-a mutat sediul într-o nouă clădire, Provinsiale Gebou, vizavi de locaţia iniţială, iar Parlamentul a devenit unic proprietar al clădirii din mijlocul grădinii botanice.

Din 1920, clădirile Parlamentului au trecut printr-o nouă serie de construcţii, urmărindu-se adăugarea unor săli noi, ca nişte extensii la vechea clădire. Astfel că locul ce servea Camerei Inferioare a parlamentului s-a transformat în sală de mese, în timp ce parlamentarii respectivi s-au mutat în aripa cea nouă, mult mai încăpătoare.

Anul 1980 a adus noi schimbări arhitecturale. Constituţia de la 1910 a fost înlocuită cu una ce prevedea existenţa unui Parlament tricameral, pentru a reprezenta cât mai eficient populaţiile africane: cea albă, cea colorată şi cea indiană. Lucrările de construcţie au dus la extinderea clădirii Parlamentului prin alipirea unor noi pavilioane. Treptat, parlamentarii s-au mutat din vechile săli, abandonându-le. Ele au fost atunci deschise vizitelor publicului.

Clădirile Parlamentului impresionează atât prin frumuseţe arhitecturală cât şi prin faptul că au fost scena unor momente istorice dramatice. Din acest punct de vedere, rivalizează puternic cu celebra Cameră a Lorzilor britanică. Astfel, în 1890, când Cecil John Rhodes a devenit premierul coloniei anglicane, el a pus stăpânire pe Clădirile Parlamentului, ocupându-le cu forţa preţ de 5 ani.

Aceiaşi construcţie a găzduit câteva şedinţe parlamentare cumplite, în cadrul cărora s-au luat decizii referitoare la desfăşurarea războaielor burilor sau participarea la cele două conflagraţii mondiale. În 1960, cu numai câteva luni înainte ca Africa de Sud să fie proclamată republică, în Camera Senatului, premierul britanic Sir Harold Macmillian a ţinut un discurs ce a răsunat în întreaga lume.

Apoi, şase ani mai târziu, Clădirile Parlamentului au fost locul unei crime înfiorătoare, petrecute chiar în Camera Inferioară: premierul Hendrik Verwoerd a fost înjunghiat mortal din pricina politicii sale de susţinere a apartheid-ului.
În 1994, Clădirile Parlamentului au devenit martor al unui eveniment istoric măreţ: instituirea lui Nelson Mandela în funcţia de preşedinte african, ales în mod democratic, prin vot universal.

Turiştii au ce vedea, într-o excursie organizată cu ghid la Clădirile Parlamentului. Construcţia este prevăzută în faţa intrării principale cu o serie de trepte care conduc spre vestibulul alcătuit din cele opt coloane şi de acolo te invită în galeriile regale, denumite Koningsaal. La origine, aceste galerii erau de fapt un soi de foaier care făcea legătura între Camera Senatului, poziţionată în stânga şi Camera Inferioară a Parlamentului, poziţionată în dreapta. Întreg holul era ticsit cu portrete regale, dar din 1961, o dată cu proclamarea republicii Africa de Sud, tablourile au fost strânse laolaltă, iar foaierul a fost închis cu pereţi de sticlă şi denumit galerie regală.

Printre principalele atracţii turistice se află şi o expoziţie cu peste 4000 de piese de artă, lăsate posterităţii de toţi cei care au scris istorie în încăperile Clădirilor Parlamentului. Este vorba despre tablouri cu peisaje locale realizate de exploratorul francez Francois Vaillant, piese satirice scrise de Daniel Boonzaier, portrete ale generalului Smuts şi chiar o tapiserie tradiţional africană, realizată de femeile din Capul Coloniei.
O altă atracţie turistică o reprezintă chiar şedinţele parlamentare deschise publicului. Vizitatorii pot lua parte la întrunirile parlamentarilor, dacă sunt pasionaţi de politica locală.

Cei care doresc să se bucure de tururi complete ale Clădirilor Parlamentului trebuie să ia legătura cu Biroul Administrativ al Parlamentului. Vizitele au loc în fiecare zi lucrătoare, între orele 9.00 şi 12.00 şi durează în medie cam trei ceasuri. Grupurile de turişti nu pot fi mai mari de 25 de persoane. Intrarea nu costă absolut nimic.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ