Eridanus este una din cele 48 de constelatii originale cartografiate de Ptolemeu si a rezistat pana azi, devenind una din cele 88 de constelatii moderne aprobate de Uniunea Astronomica Internationala. Aceasta constelatie uriasa se intinde pe 1138 de grade patrate pe cer, are patru stele luminoase, 24 de stele principale care compun asterismul si 87 de stele desemnate Bayer/Flamsteed. Constelatia Eridanus se invecineaza cu urmatoarele constelatii: Cetus, Caelum, Fornax, Hydrus, Horologium, Lepus, Orion, Phoenix, Taurus si Tucana. Aceasta este vizibila la latitudinile cuprinse intre +32 si -90 de grade.
Stele din constelatia Eridanus
Alchenar (Alpha Eridani) este cea de-a opta cea mai stralucitoare stea de pe cerul noptii. Alpha Eridani este o stea luminoasa albastra de tip B, situata la 144 de ani lumina distanta de Pamant. Desi este clasificata ca o stea pitica de secventa principala, Alchenar straluceste de 3000 de ori mai puternic decat soarele nostru si este cea mai putin sferica stea din Calea Lactee studiata pana acum. Este o stea cu rotatie rapida. De fapt, Alchenar se roteste atat de rapid, incat diametrul sau ecuatorial este cu peste 50% mai mare decat diametrul sau polar.
Cursa (Beta Eridani) nu este o stea neobisnuita in sine, dar face parte din ceva neobisnuit. In acest caz este vorba de o stea care face parte dintr-un supercluster. Aceste stele sunt tinere si masive, iar daca s-ar afla mai departe ar parea ca si cum ar fi un cluster deschis – se misca in tandem unele cu celelalte. Exista trei superclustere majore aflate pe o raza de 500 de ani lumina distanta de sistemul solar: Hyades, Pleiadele si Superclusterul Sirius. Aceste superclustere contin sute de stele foarte tinere (unele cu varsta de numai 70 de milioane de ani), inclusiv stelele Sirius, Beta Aurigae, Alpha Coronae Borealis, Zeta Crateris si Beta Serpentis. Numele traditional al stelei, Cursa, inseamna “taburetul uriasului”.
Omicron 1 Eridani este o pereche ce seamana foarte mult cu o varianta slab iluminata a gemenilor Castor si Pollux, in campul de vedere al unui binoclu. Desi asocierea Omicron pare a fi conectata, nu va lasati pacaliti. Omicron 1 se afla la 125 de ani lumina distanta de sistemul solar, in timp ce Omicron 2 se afla la numai 16 ani lumina distanta. Omicron 2 este un sistem stelar triplu care are o insotitoare cu magnitudinea 9 (o pitica alba) si o insotitoare cu magnitudinea 11 (o pitica rosie). Daca doriti sa priviti niste stele variabile din constelatia Eridanus, puteti cauta stelele Gamma, Delta, Lambda si Nu Eridani. Toate acestea sunt stele variabile, inclusiv cateva Cefeide, insa schimbarile in luminozitate sunt foarte usoare, de numai o jumatate de magnitudine.
Galaxii si nebuloase
NGC 1232 este o galaxie spirala cu magnitudinea 11. Situata la aproximativ 70 de milioane de ani lumina, NGC 1232 este dominata de milioane de stele luminoase si praf intunecat, aflate in bratele spirala ale acesteia. Clustere deschise ce contin stele albastre luminoase sunt presarate de-a lungul acestor brate spirala, cu benzi intunecate de praf interstelar dens situate intre ele. Stelele normale slab iluminate si gazul interstelar sunt mai putin vizibile, producand o masa atat de mare incat domina dinamica galaxiei interioare. NGC 1232 si galaxia satelit a acesteia (NGC 1232A) fac parte din clusterul de galaxii Eridanus, alaturi de NGC 1300.
NGC 1300 este o galaxie spirala prescrisa. In anul 2005, Telescopul Spatial Hubble a aruncat o privire asupra acestei galaxii. O multitudine de detalii fine, dintre care unele nu mai fusesera vazute niciodata, se pot vedea in bratele spirala, disc, protuberanta si nucleu. In bratele spirala se pot vedea stele supergigante rosii si albastre, clustere de stele si regiuni de formare a stelelor, iar benzile de praf traseaza structuri fine in disc si in bara. In miezul structurii spirala mai mari, nucleul isi arata modelul extraordinar si distinct care are lungimea de 3300 de ani lumina. Doar galaxiile cu bare de mari dimensiuni par sa aiba aceste discuri interioare cu modele deosebite – o spirala intr-o spirala. Modelele sugereaza ca gazul dintr-o bara poate fi canalizat spre interior, iar apoi poate spirala in centru prin disc, unde poate alimenta o gaura neagra centrala. Cu toate acestea, NGC 1300 nu este cunoscuta pentru faptul ca are un nucleu activ, ceea ce indica fie ca nu are o gaura neagra, fie ca aceasta nu acumuleaza materie.
NGC 1332 este o galaxie spirala cu magnitudinea 10, care face parte din Super Grupul Eridanus. Ceea ce nu se poate vedea printr-un telescop este o banda de praf subtire care traverseaza distributia de lumina difuza la nord-est de varful central, de-a lungul orientarii axei majore a galaxiei. NGC 1385 este o alta galaxie din constelatia Eridanus. In toate privintele, aceasta este o galaxie perturbata. NGC 1385 ofera o priveliste minunata chiar si cu ajutorul celor mai mici telescoape. Daca mergeti spre nord, veti gasi o serie de alte galaxii. In aceasta constelatie se afla o multime de galaxii, insa cele mai stralucitoare sunt doua galaxii eliptice – NGC 1399 si NGC 1404.
Nebuloasa planetara NGC 1535, numita ocazional “Ochiul Cleopatrei”, este o adevarata provocare. Aceasta nebuloasa are magnitudinea 10 si este suficient de mare si de luminoasa pentru a putea fi vazuta cu un sistem optic mic. Cu ajutorul unui telescop mai mare puteti vedea structura interioara si o nuanta palida de albastru. Cei pasionati de astrofotografie vor fi incantati de IC 2118, cunoscuta mai bine sub numele de “nebuloasa Capul Vrajitoarei”. Aceasta este o nebuloasa de reflectie foarte mare, care este iluminata de Rigel.
VIDEO:
