Carl Orff – Creatorul lucrării Carmina Burana şi un pedagog strălucit

Carl Orff este un compozitor german cunoscut atât pentru Carmina Burana, o lucrare ce îmbină muzica, baletul și pantomima, cât și pentru stilul pedagogic de predare a muzicii în rândul copiilor, stil numit Schulwerk. A fost compozitor, regizor și scenograf, libretist, actor, încă de mic copil.

A studiat la Academia de Arte Muzicale din Munchen, fiind mai târziu dirijor la Munchen, Darmstadt, Mannheim; a fost și profesor de muzică.

S-a născut la Munich, în Germania, pe data de 10 iulie 1895, într-un mediu propice artei. Cu bunici generali și specializați în matematică, astronomie sau istorie și toponomie, Carl Orff a fost influențat cu precădere de mama sa, Paula, pianistă și bunicul său dinspre mamă, în materie de teatru și muzică. A urmat cursuri de pian de la vârsta de 5 ani, mai târziu studiind și violoncelul și orga.

A fost recrutat în armată în Primul Război Mondial, în 1917 – 1918, unde a suferit un accident în care a fost îngropat sub un val de pământ, fapt care îl va maturiza și va da operei sale o atitudine spirituală.

În 1924, alături de Dorothee Gunther, profesoară de dans și scriitoare de teatru, își începe cariera de pedagog. În 1930 își va prezenta metoda de educație muzicală și mișcare pentru copii Schulwerk, care avea să influențeze lumea pe o perioadă de mai bine de 50 de ani. Aceasta prevedea explorarea, dezvoltarea și crearea muzicii prin joc, mișcare, de la ceea ce copiii știau cel mai bine să facă. Mișcarea aducea bucurie, creativitate și rezona cu muzica. Această metodă, Schulwerk, a fost publicată în două ediții de manuale: „Muzică pentru copii”.

Deși a trăit în perioada regimului nazist, Carl Orff a adoptat o atitudine neutră, retrăgându-se din viața instituțiilor publice. Muzica sa nu a fost interzisă de regim, ci doar monitorizată.

În ceea ce privește viața personală, a avut patru soții; a divorțat de primele trei – Alice Solscher (1920 – 1925), Gertrud Willert (1939 – 1953), Louise Rinser (1954 -1959). S-a căsătorit a patra oară cu Liselotte Schmitz în 1960, cu care a rămas împreună până la sfârșitul vieții, la data de 29 martie 1982.

Opera lui Carl Orff

Stilul de compoziție a lui Carl Orff s-a cizelat în timp și mai greoi, într-o perioadă în care domina stilul romanic și muzica abstractă reprezentată de Stravinski. „Așa grăit-a Zarathustra” a fost influențată de opera lui Wagner. Sub influența lui Debussy avea să compună prima sa operă dramatică „Gisei, sacrificiul”. A compus 19 „opere”, cântece pentru pian și voce.

Primele amprente ale stilului său se remarcă în „Învierea Turnului”. Așa cum mărturisea și el, a urmărit să redea în opera sa elementul spiritual al vieții.

În perioada 1935 -1936, la 40 de ani, a compus Carmina Burana, o lucrare de teatru care îmbina muzica, vocea, mișcarea, spectacolul. În limba latină „carmina burana” înseamnă „cântece din Beuern”, o zonă din Bavaria. A fost prezentată la Frankfurt, un an mai târziu.

Carmina Burana se baza pe un manuscris de poezii medievale. Poeziile, în număr de 250, descriu mici plăceri lumești, o viziune simplă asupra vieții și a dragostei și totodată critică ierarhizarea bisericească și societatea. Din tot manuscrisul, Orff a ales doar 25 de poeme pentru opera sa.

La teatrul „La Scala di Milano” Carmina Burana, Catulli Carmina (1943), Trionfo de Afrodite (1953) au fost prezentate ca un ciclu de lucrări, deși Orff le-a creat separat. Alte opere importante au fost: „Învierea lui Hristos” (1956), Oedipus (1959), Promotheus (1966).

Carl Orff și-a renegat lucrările timpurii, de dinainte de 1935, cerându-le editorilor să le retragă de pe piață. Ritmul este elementul cel mai important în operele sale. A urmărit să extindă teatrul în muzică. S-a inspirat din tragediile grecești, poeziile medievale sau legendele germane, de exemplu opera Die Kluge, transformată de Frații Grim într-un basm.