Dacă, în pronunție, diferența între „așează” / „aşază”, „înșeală” / „înşală” nu este, poate, atât de sesizabilă, când este vorba de scrierea acestor cuvinte, atunci trebuie să știm că există o regulă care indică forma corectă. Mai exact, după ș și j, în rădăcina cuvintelor, se pronunță și se scrie întotdeauna cu a (nu ea). Prin urmare, singurele forme corecte, în privința verbelor din titlu, la indicativ prezent, persoana a treia, singular și plural, sunt: el/ ea/ ei/ ele așază, el/ ea/ ei/ ele înșală.
Înțelegerea corectitudinii limbii române este esențială pentru o comunicare eficientă. Acest articol îți va clarifica diferențele dintre așeza și așază, înseala și înșală, ajutându-te să eviți greșelile comune.
Explicația acestor forme constă în faptul că, în conjugare, în structura grafică a verbului, intervin niște alternanțe fonetice, în acest caz e > a. La modul infinitiv (forma de dicționar), „a așeza”, „a înșela” conțin, în radical, vocala e.
Indicativul prezent se formează (după modelul verbului „a cânta”, de exemplu), prin adăugarea, la rădăcina verbului, a terminațiilor: 0 (zero), -i, -ă, -ăm, -aţi, -ă (eu cânt, tu cânți, el cântă, noi cântăm, voi cântați, ei cântă). Verbele „a așeza”, „a înșela” se conjugă după același model, intervenind, însă, alternanța vocalică e > a, așa cum, la „a cânta”, intervine alternanța consonantică t > ţ: eu așez, tu așezi, el așază, noi așezăm, voi așezaţi, ei așază / eu înșel, tu înșeli, el înșală etc.
Pentru a consolida cunoștințele, iată câteva exerciții practice care te vor ajuta să distingi corect între formele verbale discutate. Nu uita, practica este cheia învățării limbii.
Scrierea cu –a după ș și j este valabilă și în scrierea altor cuvinte precum: dojană, rejansă, deja, șa, șale, șagă (glumă), șapte, jale etc.
Atenție! Se pronunță și se scrie –ea, după ș și j, în situația în care grupul –ea apare în sufixul (grupul de sunete care se adaugă la rădăcina unui cuvânt, pentru a obține un cuvânt nou) unor cuvinte, precum: frumușea (frumos + ea), greșeală (a greși + eală), ieșean (Iași + ean), clujean (Cluj + ean), oblojeală (a obloji + eală) etc.
