In cazul celor doua cuvinte precizate in titlul articolului, singurele forme corecte sunt frecvent si secventa. Aparitia unor variante incorecte – fregvent, segventa ( cu g)– se explica prin influenta, in pronuntie, a consoanei sonore v, aflata in vecinatate, in timp ce c este o consoana surda ( o consoana sonora se pronunta prin vibratia coardelor vocale – b, d g, v, z, j, l, r, m, n, in timp ce consoanele surde se pronunta cu coardele vocale relaxate – p, t, c, f, s, h etc.).
In limba romana, cuvantul frecvent provine din latinescul frequens, – ntis, iar secventa, din frantuzescul sequence, italienescul sequenza (etimonul comun fiind latinescul sequentia).
Ortografierea corecta, cu c, este valabila si pentru cuvintele care apartin aceleiasi familii lexicale: frecventa, frecventare, a frecventa, frecventa, secvential.
