Dacă în privința pronunției nu există nicio diferență între nicidecum și nici de cum, confuzii se produc atunci când este vorba de ortografierea lor. Ambele forme sunt corecte, dar scrierea depinde de context, adică de valoarea morfologică pe care o au.
„Nicidecum” (scris într-un cuvânt) are valoare adverbială, cu sensul: în niciun chip, în niciun caz; defel, deloc; nicicum, nicidecat (DEX). Exemple: Nu voi răspunde nicidecum acestei provocări/Nicidecum nu voi fi de acord cu o asemenea hotărâre etc.
„Nici de cum” (în trei cuvinte) este o structură alcătuită din adverb + prepoziție + adverb. Exemple: Nu i-a păsat nici de cum vorbește, nici de ceea ce se va întâmpla/Nu a vorbit nici de cum l-a primit, nici de cât a greșit etc.
În concluzie, înțelegerea corectă și utilizarea adecvată a expresiilor din limba română, cum ar fi nicidecum și nici de cum, joacă un rol crucial în comunicarea clară și eficientă. Nicidecum este forma corectă, utilizată pentru a exprima negația categorică sau respingerea absolută a unei afirmații sau situații. Prin contrast, nici de cum nu este recunoscut ca o formă corectă în limba română standard și ar trebui evitată în scrierea formală sau academică.
Pentru a-ți lărgi cunoștințele și pentru a evita alte erori comune, îți recomandăm să explorezi și cum este corect: deseară sau diseară?. Acest articol va oferi o perspectivă suplimentară asupra altor cuvinte și expresii din limba română, îmbunătățindu-ți în continuare competențele lingvistice și claritatea comunicării.
