Delta Dunării, patrimoniul mondial al UNESCO şi cea mai joasă şi nouă regiune formată în România, este clădită de fluviu, înainte să se verse în Marea Neagră şi are 3,446 km². În apropiere de Tulcea, şi anume din satul Pătlăgeanca, Dunărea se desparte în două braţe principale: Chilia, care se îndreaptă spre nord-est şi Tulcea, ce se îndreaptă spre sud-est. La rândul lui, braţul Tulcea se bifurcă: la est de oraşul cu acelaşi nume, în braţul Sulina, ce trece prin mijlocul Deltei şi braţul Sfântu Gheorghe, ce străbate partea ei de jos.
De asemenea, între toate aceste trei braţe, Delta Dunării are forma unui triunghi, cu vârful fixat în punctul unde Dunărea se ramifică în braţul Chilia şi braţul Tulcea, având baza pe ţărmul mării. Totodată, braţul Chilia formează frontiera cu Ucraina. Rezervaţia este şi parc naţional. Adâncimile cele mai mari se întâlnesc pe braţele Dunării (38 m – braţul Chilia, 34 m – braţul Tulcea, 26 m – braţul Sfântu Gheorghe, 18 m – braţul Sulina), pe când altitudinea medie deasupra nivelului mării este de +0,52 m.
Iniţial, regiunea Deltei a fost un refugiu pentru grecii pontici. O parte dintre aceştia s-au stabilit în regiune alături de alţi romani. Rezultatul este, astăzi, ceea ce noi numim vocabularul pescăresc.
Delta Dunării, aflată în mare parte în România, dar şi în Ucraina, este a doua deltă, ca mărime, din Europa, după cea a Volgăi, ce s-a format pe locul unui fost golf marin al Mării Negre, prin aluviunile aduse de Dunăre, dar şi de sedimentele marine depuse de curenţi. Mai precis, fluviul şi marea au umplut acel golf cu aluviuni şi, în acest fel, în locul golfului au rămas bălți şi lacuri, unele mai mari, altele mai mici. Unde aluviunile s-au depus în cantitate mai mare, s-au format grindurile maritime, precum Letea, Sărăturile sau Caraorman, acestea fiind cele mai mari. Grindurile sunt locurile uscate. În acelaşi timp, Delta Dunării este o “câmpie terminală în formare”.
În mare parte, vegetaţia Deltei este alcătuită din sălcii, răchițe, stuf, papură, rogoz. De pildă, în grindul Letea, cresc păduri de stejari, plopi, iar pe aceştia, se înalță plantele căţărătoare, oferind imagini parcă desprinse din adâncul junglei amazoniene. Oricum, aspectul rezervaţiei este într-o continuă schimbare, deoarece grindurile se măresc şi ea înaintează spre zona de vărsare a gurilor fluviului.
În ceea ce priveşte fauna, Delta Dunării este un adevărat paradis, în special al păsărilor. Unele trăiesc acolo, altele însă sunt simple păsări călătoare ce sosesc pe timp de vară din ţările calde. De fapt, în Deltă, există peste 300 de specii de păsări, printre care şi pelicanii care sunt ocrotiţi de lege împotriva braconajului, dar şi peste 40 de specii de peşte. Regiunea este şi un paradis pentru pescuitul în apă dulce.
Delta Dunării a fost declarată “rezervaţie a biosferei”, în care activităţile umane trebuie efectuate numai sub atenţia unor instituţii specializate în protejarea şi cercetarea unui astfel de loc. Relieful este reprezentat, desigur, de ostroave (insule) şi grinduri, dar şi de braţele Dunării, gârlele, lacurile, mlaştinile, bălţile şi lagunele. Clima este de stepă, temperat-continentală sau temperat aridă, cu veri fără caniculă şi cu ierni blânde. La aceasta contribuie vegetaţia şi zonele întinse de apă.
Unul dintre cele mai cunoscute locuri din Delta Dunării este, fără nicio îndoială, pădurea Letea, ce se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 3.000 de hectare. Situată în zona de nord-est a Deltei, Letea a fost declarată monument al naturii în 1930. Pădurea este alcătuită, în mare parte, din stejar brumăriu, plop alb sau din frasin de baltă. Însă nu pentru aceste trăsături este cunoscută pădurea Letea. Începând cu anul 2008, presa internaţională a făcut diferite reportaje cu caii din Letea, spunându-se despre aceștia că sunt ultimii cai sălbatici din Europa, dar apogeul faimei acestui loc a fost atins abia în 2011, când caii au fost capturaţi spre sacrificare. Mulţi activişti şi voluntari au luptat pentru protecţia acestor animale, îndeosebi pentru eliberarea în mediul lor natural. De fapt, caii sunt consideraţi parte a rezervaţiei naturale.
Monument UNESCO din 1991, Delta Dunării este unul dintre locurile preferate ale turiştilor români, frumuseţea rezervaţiei rămânând, de-a lungul vremii, nealterată de activităţile umane. Cu toate acestea, de câţiva ani încoace, Delta este ameninţată de anumite proiecte ce vizează regiunea. Oricum, există, aşa cum a notat şi presa internaţională, zone asupra cărora nechibzuinţa oamenilor s-a aşezat în maldăre de gunoaie.
