Nanotyrannus, unul dintre cei mai mici prădători din familia Tyrannosauridae, a fost un carnivor feroce care a trăit în perioada Cretacicului superior, acum aproximativ 75 de milioane de ani.
Descoperirea fosilelor de Nanotyrannus
Dinozaurul Nanotyrannus a trait pe teritoriul unde azi se gaseste America de Nord, in era Mezozoica, in perioada Cretacicului superior, cu aproximativ 75 de milioane de ani in urma alaturi de alte animale preistorice carnivore, precum era nemilosul Tyrannosaurus Rex.
Cercetatorii au emis ipoteza ca aceste creaturi erau pradatori periculosi in acele vremuri, traiau si atacau in grupuri mici astfel reusind sa omoare si dinozauri erbivori foarte mari, dar in acelasi timp acesta era un mijloc de aparare, de a rezista in fata unor animale de prada mai puternice. Populau zonele impadurite, mlastinoase, iar hrana lor era formata exclusiv din carne.
Pe baza ramasitelor fosile – cateva oase si un craniu – descoperite in Colorado (SUA) in anul 1942, paleontologul Charles W. Gilmore a facut prima sa prezentare in anul 1946, iar mai tarziu paleontologul american Robert Bakker a redenumit aceasta specie Nanotyrannus lancensis. Lungimea acestui animal a fost estimata la 5 m si greutatea la 500 kg – ceea ce determinat initial pe unii cercetatori sa creada ca aceasta specie nu era unica ci ar fi fost un exemplar tanar de Tyrannosaurus Rex.
Adaptările fizice și diferențele față de Tyrannosaurus Rex
Desi se asemana atat de mult cu Tyrannosaurusul, totusi craniul de Nanotyrannus prezenta cateva diferente clare fata de acesta. Astfel acesta ipoteza a fost infirmata si specia a fost recunoscuta ca fiind unica, a fost studiata separat fara a mai fi confundata.
Primul lucru care a contat a fost ca oasele craniului erau caracteristice unui exemplar adult, apoi numarul de dinti era mult mai mare decat cel de la un Tyrannosaurus Rex, dar si forma dintilor era foarte diferita la cele doua specii. Dinozaurul Nanotyrannus avea dinti masivi, ascutiti, insa nu puteau depasi marimea impresionanta a dintilor uriasuluiTyrannosaurus Rex.
Comportamentul social și stilul de vânătoare
Daca ar fi sa analizam in continuare cele doua cranii apare o diferenta si mai clara intre ele si anume craniul de Nanotyrannus era mai putin alungit si mai mic comparativ cu cel de Tyrannosaurus, deci si puterea devastatoare a muscaturii pe care o avea primul era mai redusa decat la cel de-al doilea.
O particularitate importanta a unui Nanotyrannus consta in faptul ca oasele craniene aveau multe canale cu aer, ca la pasari. De asemenea, fosele nazale aveau capacitatea de a-i amplifica simtul olfactiv. Ochii erau astfel pozitionati frontal incat ii ofereau o vedere panoramica foarte buna.
Membrele anterioare erau foarte scurte si subtiri, metacarpienele erau puternic deformate, astfel cu ele animalul nu ar fi putut nici sa-si atinga botul, rolul lor era probabil doar de a tine femela in timpul imperecherii. Membrele posterioare erau groase, puternice si butucanoase, fapt ce ii crea un aspect unic, avea coapsa mai mare decat tibia, lucru ce face sa nu fie un alergator foarte rapid. Mersul era biped, coada lunga si groasa, subtiata treptat spre varf, il ajuta in mentinerea echilibrului.
Dinozaurul Nanotyrannus face parte din ordinul Saurischia, familia Tyrannosauridae.
Rolul simțurilor în supraviețuirea lui Nanotyrannus
Nanotyrannus se baza pe un set de simțuri extrem de dezvoltate pentru a supraviețui într-un mediu plin de prădători mai mari și mai puternici. Fosele nazale mari, conectate la un sistem olfactiv performant, îi permiteau să detecteze mirosuri subtile de la distanțe mari, cum ar fi prada rănită sau urmele unui alt prădător. Ochii poziționați frontal îi ofereau o vedere binoculară și o percepție excelentă a adâncimii, facilitând localizarea și atacul precis asupra prăzii în mișcare.
Locul lui Nanotyrannus în ecosistemul Cretacicului superior
În ecosistemele din Cretacicul superior, Nanotyrannus avea un rol esențial în menținerea echilibrului între erbivori și carnivori. Deși dimensiunile sale erau mai mici comparativ cu alte teropode, Nanotyrannus compensa prin agilitate și viteză, acționând adesea ca un prădător de nivel mediu. Aceasta însemna că era și pradă pentru giganți precum Tyrannosaurus Rex, dar și un vânător de temut pentru animalele erbivore de talie medie.
