Piatnitzkysaurus, cunoscut sub denumirea de ‘șopârla Piatnitzky’, reprezintă o descoperire remarcabilă în paleontologia din America de Sud.

Istoria descoperirii și studiul fosilelor

Unul dintre cei mai fiorosi pradatori care au trait in America de Sud, mai exact pe teritoriul unde astazi se afla Argentina, in era Mezozoica, din Jurasicul mijlociu pana in Jurasicul superior, este dinozaurul Piatnitzkysaurus. Acesta a fost numit ,,Soparla Piatnitzky” in onoarea unui mare geolog argentinian A. Mateievich Piatnitzky.

Pe baza ramasitelor fosile – opt exemplare adulte si un pui – descoperite in Condor Cerro, in Argentina, in anul 1979 paleontologul Jose Bonaparte a facut o descriere amanuntita a acestei specii si a numit-o Piatnitzkysaurus floresi. Conform cercetatorilor aceste ramasite fosile dateaza de acum 165-160 de milioane de ani.

Acest animal preistoric se asemana oarecum cu uriasul Allosaurus, care era chiar de doua ori mai mare. Desi nu avea o dimensiune foarte mare comparativ cu alte specii – Piatnitzkysaurus masura 4,3 m in lungime si 275 kg in greutate – era totusi un dinozaur de prada foarte periculos pentru celelalte animale erbivore care traiau in aceeasi perioada.

Caracteristicile fizice ale lui Piatnitzkysaurus

Daca ar fi sa facem o comparatie, era cam de marimea unui pui de elefant, care atunci cand isi deschidea falcile mari marginite de dinti inspira groaza si celor mai mari erbivore din acele vremuri.

Dinozaurul Piatnitzkysaurus

Avea capul mare, alungit, ceafa graosa, oasele craniului prezentau deschideri mari care diminuau mult din greutatea sa. Lungimea craniului era cam de jumatate de metru. Botul era lung, maxilarele prevazute cu dinti mari, curbati, conici si foarte ascutiti. Membrele posterioare puternice si musculoase arata clar faptul ca era un alergator foarte rapid, capabil sa urmareasca si sa prinda prada si deseori sa o ia prin surprindere.

Labele din spate aveau cate trei degete groase si lungi prevazute cu gheare tari, mari si ascutite si cu un al patrulea deget mai mic, orietat spre spate. Membrele anterioare erau mai mici si inguste, se terminau fiecare cu trei degete cu gheare ascutite si puternice.

Coada era lunga si groasa, era tinuta mereu deasupra solului, astfel incat cu ajutorul ei animalul isi pastra perfect echilibrul in timpul mersului cat si atunci cand isi urmarea in fuga victima. O particularitate a acestei specii era creasta de deasupra botului, cu rol de aparare si protejare a zonei capului.

Dinozaurul Piatnitzkysaurus face parte din ordinul Saurischia, familia Piatnitzkysauridae. Acesta este unul dintre putinii dinozauri din perioada Jurasicului care au fost descoperiti in America de Sud.

Interacțiunile cu alte specii din era sa

Noile descoperiri fosile din regiunea Condor Cerro dezvăluie că Piatnitzkysaurus coexista cu o gamă largă de dinozauri erbivori și carnivori, creând o dinamică complexă de prădător și pradă. Această interacțiune subliniază nu doar agilitatea lui Piatnitzkysaurus ca prădător, ci și adaptările sale la un mediu competitiv, unde strategiile de vânătoare trebuiau constant ajustate pentru a asigura supraviețuirea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.