Eogyrinus, cel mai mare amfibian care a trăit pe Pământ

La fel ca un crocodil, Eogyrinusul era un vanator periculos care isi astepta prada in liniste sa se apropie cat mai mult de zona in care se afla, avand incredere in capacitatea sa de a se camufla cu ajutorul coloritului apropiat de mediul in care traia. Eogyrinusul era o reptila preistorica care popula malurile raurilor, lacurilor, mlastinilor si in general ale apelor intinse.

Ramasitele sale fosile au fost descoperite in toata Europa, dar mai ales in Anglia, iar pe baza lor paleontologul britanic David Meredith Seares Watson a descris aceasta specie in anul 1926 si a numit-o Eogyrinus attheyi. Se pare ca acest amfibian a trait in era Paleozoica, in Carboniferul superior, cu aproximativ 330 de milioane de ani in urma.

Cercetatorii au estimat lungimea unui Eogyrinus adult ca fiind de 4 m si greutatea de 500 kg si au ajuns la concluzia ca a fost cel mai mare amfibian care a existat pana acum.

Corpul acestei reptile era alungit, acoperit de o carapace rezistenta, iar coada foarte lunga, puternic comprimata pe partile laterale, era miscata dintr-o parte in alta asemanator crocodililor de azi.

Membrele anterioare si posterioare erau mai putin dezvoltate, nu apareau pozitionate sub partea ventrala a corpului ci pe partile sale laterale si intinse spre exterior, aveau cate cinci degete prevazute cu membrane interdigitale si gheare mici, tari si ascutite. Acest lucru indica faptul ca animalul se deplasa mai greu pe uscat, inainta foarte incet, era in largul lui in apa, unde inota ca o anghila, cu viteza foarte mare.

Capul era masiv, turtit, botul robust, maxilarele erau miscate prin intermediul unor muschi puternici si prevazute cu numerosi dinti ascutiti. Toate aceste particularitati arata ca Eogyrinusul era un pradator foarte periculos atat pentru pestii din apa – hrana sa preferata – cat si pentru vietuitoarele de pe tarm, pe care le intalnea ocazional.

Specia Eogyrinus a fost clasata in ordinul Anthracosauria, familia Eogyrinidae.