Eroarea Strawman sau “argumentul omului de paie” – o atitudine umană corectă?

Eroarea Strawman, cunoscută și sub numele de “argumentul omului de paie”, este o eroare logică frecventă, care apare atunci când cineva distorsionează, caricaturizează sau exagerează argumentele sau punctul de vedere al unei alte persoane, scoţându-l din context, pentru a putea construi o versiune falsă sau ușor de demolat a acelui argument, ceea ce nu s-ar întâmpla într-o confruntare bazată pe logică şi onestitate.

Acest tip de eroare se întâlnește adesea în comunicarea interpersonală sau în dezbateri (politice, etice, religioase, în mass-media etc.), persoana care comite „Eroarea Strawman” formulând argumentul într-un mod exagerat, extrem sau irelevant față de poziția reală a conlocutorului, în felul acesta atacând o versiune distorsionată a argumentului, în loc să se angajeze într-o dezbatere corectă, care să aibă în vedere adevărata poziție a adversarului. Scopul este de a-l discredita, cu orice preţ, pe celălalt.

De cealaltă parte, persoana care ar putea fi victima „Erorii Strawman”, de cele mai multe ori este în mod greșit etichetată ca având idei exagerate sau irelevante, în timp ce argumentele sale sunt ignorate sau nu sunt luate în considerare în mod adecvat.

Prin urmare, “argumentul omului de paie”, denumire folosită pentru prima dată în secolul al XVIII-lea, de către scriitorul şi logicianul englez Isaac Watt, este o formă de raționament defectuos, la care se poate apela spontan (mai rar) sau, frecvent, cu intenția de a-i manipula pe alții, deoarece, deși logica sa internă este greșită, poate fi totuși eficientă (în sens negativ) din punct de vedere emoțional sau psihologic.

Se numeşte “Eroarea Strawman” sau “argumentul omului de paie” (în engleză, “strawman” – “om de paie”/ “sperietoare”), făcând referire (metaforic) la manechinul de paie (inofensiv) folosit, în timpurile mai vechi, pentru antrenamentul luptătorilor/ soldaţilor, în locul unui adevărat adversar.

Eroarea Strawman – cum funcţionează?

Filosoful german Arthur Schopenhauer definea “Eroarea Strawman” ca “preluarea tezei opuse, extinzând-o dincolo de limitele sale fireşti, dându-i un sens cât mai general și larg posibil, exagerând-o, menținând, în același timp, limitele propriilor poziții la fel de restrânse”. Ducând în derizoriu poziţia adversarului, este mai uşor să se formuleze un contraargument, să se creeze o breşă un poziţia preopinentului, făcând din “argumentul omului de paie” o redutabilă tehnica de manipulare.

Apoi, “Eroarea Strawman” apare frecvent în relaţie cu “argumentum ad personam” (argument la persoană), care înseamnă, într-o discuţie, un atac personal al uneia dintre părţi la adresa celeilalte, încercându-se discreditarea interlocutorului şi ignorându-se voit principiul cooperării şi al politeţii.

Concret, există mai multe posibilităţi pentru a crea “argumentul omului de paie”:

• simplificarea, generalizarea sau exagerarea argumentului adversarului, scoaterea din context;
• prezentarea unei versiuni distorsionate a poziției inițiale a adversarului, susținându-se, în același timp, că nu există nicio diferență între cele două versiuni;
• respingerea unor detalii ale argumentelor oponentului, pretinzând că cineva a respins toate argumentele;
• argumentarea împotriva opiniilor marginale sau extreme, dar pe care adversarul nu le-a folosit efectiv;
• fabricarea unor afirmaţii pe care interlocutorul nu le-a făcut niciodată (argumente de denaturare).

Eroarea Strawman – variante

O variantă a “Erorii Strawman” este „Argumentul Hollow Man” (“Argumentul omului gol”), care se referă la o situație în care un argument/ un punct de vedere este prezentat într-un mod lipsit de substanță, fără a se aduce dovezi solide în sprijinul acestui fapt. Este o formă de eroare logică, în care cineva formulează sau prezintă o poziție simplistă, vagă sau nedefinită, ușor de atacat sau de respins, deoarece lipsește conținutul său, fundamentarea logică.

Această tactică poate fi folosită în dezbatere sau în comunicarea persuasivă, pentru a manipula sau a influența opinia publicului, fără a se aduce dovezi convingătoare. Prin prezentarea unei poziții vagi, persoana care folosește acest argument poate să evite răspunderea de a susține sau de a apăra cu argumente solide poziția sa.

„Argumentul Omul de Oțel”, o altă variantă a “Erorii Strawman”, vizează o abordare a argumentării sau a dezbaterilor, în care cineva încearcă să prezinte sau să susțină o poziție sau un argument cu o încredere și o putere excesive, fără a fi suficient de justificate sau fundamentate. Termenul este inspirat de personajul fictiv Superman, supranumit “Omul de Oțel”.

Astfel, “Argumentul Omul de Oțel” ar putea implica utilizarea unor afirmații sau argumente care par a fi puternice și convingătoare, dar care, în realitate, pot fi lipsite de temei sau pot fi supuse criticii. O astfel de abordare devine problematică într-o dezbatere sau într-o comunicare rațională, deoarece duce, inevitabil, la o prezentare exagerată a validității poziției sau argumentelor, fără a aduce dovezi sau justificări suficiente.

“Argumentum ad odium” (“Apelul la ranchiună”) poate fi considerat, de asemenea, o formă a “argumentului omului de paie”, constând în a face “odioasă” teza opusă, reformulând-o astfel încât să-i confere conotaţii peiorative. Acesta intervine când cineva încearcă să câștige susținere prin exploatarea resentimentelor, a ranchiunei și disprețului față de partea opusă.

Eroarea Strawman – câteva exemple

“Eroarea Strawman” poate să apară în discuţii, controverse, interacţiuni sociale diverse, pe o multitudine de subiecte. Iată câteva exemple:

Politică – un politician poate distorsiona sau exagera poziția adversarului său în timpul unei dezbateri (ceea ce se întâmplă frecvent), pentru a-l face să pară extremist sau irelevant. De exemplu, în loc să abordeze în mod direct argumentele politice ale adversarului său, politicianul poate spune: „Această persoană vrea să ne lase fără locuri de muncă și să distrugă economia cu politica sa excesivă de impozitare!”;

Dezbateri științifice – în discuțiile despre teorii științifice sau ipoteze, un participant poate prezenta o versiune exagerată sau distorsionată a poziției celuilalt, pentru a o respinge mai ușor. De exemplu, cineva ar putea spune: „Deci, dumneavoastră susţineţi că toate animalele pot vorbi și că extratereştrii sunt printre noi?„;

Argumentul profesorului – într-un context şcolar, unii profesori (apelând la “argumentul omului de paie”) ar putea spune despre alţii că dau note mari elevilor, chiar dacă nu au muncit suficient, pentru a-i stimula în activitatea lor viitoare (ceea ce ar fi, evident, o sugestie stupidă, o exagerare). Probabil că unii profesori dau uneori note mai mari, dar acelor elevi care au muncit mai mult;

În afaceri – un manager de buget, de pildă, ar putea susţine că este nevoie de fonduri mai mari pentru asistenţa clienţilor şi pentru a creşte profitul. Argumentul şefului de departament (argumentul omului de paie, exagerat, denaturând adevărul) ar putea fi: “Cheltuind toți banii noștri pe suport pentru clienți înseamnă că vom da faliment în termen de 6 luni”.

“Argumentul omului de paie” versus „argumentul Iron Man”

„Argumentul Iron Man”, în contrast cu “Eroarea Strawman”, în care poziția adversarului este distorsionată sau exagerată, pentru a fi mai ușor de demolat, implică o abordare mai respectuoasă și mai justă a dialogului, încercându-se înțelegerea și reprezentarea corectă a poziției celuilalt, înainte de a răspunde sau a dezaproba.

Prin urmare, “Argumentul Iron Man” presupune efortul de a formula argumentele și poziția adversarului într-un mod coerent, înainte de a le contrazice sau de a aduce argumente în favoarea propriei poziții. Această abordare încurajează comunicarea și înțelegerea reciprocă și poate facilita o dezbatere mai constructivă și mai productivă.

De exemplu, într-o dezbatere politică, o persoană care utilizează “Argumentul Iron Man” ar putea spune: „Am înțeles că susțineți reducerea impozitelor pentru stimularea creșterii economice. Să încerc să formulez argumentele pe care le aduceţi în favoarea acestei poziții și apoi voi aduce argumentele mele pentru a vă contrazice„. Astfel, se demonstrează deschiderea către înțelegerea și luarea în considerare a argumentelor adversarului, înainte de a contrazice sau a exprima propria poziție.

În esență, “Argumentul Iron Man” promovează un dialog respectuos și eficient, în care se acordă atenție interpretării corecte a poziției interlocutorului și se răspunde cu argumente solide și bine susținute.

Cum poate fi contracarată “Eroarea Strawman”?

În viaţa de toate zilele, se întâmplă adesea ca opiniile noastre, argumentele referitoare la diverse subiecte să fie distorsionate de către cei din jur şi să fie folosite împotriva noastră, pentru a ne discredita. Astăzi, este una dintre cele mai utilizate forme de manipulare.

În general, se consideră că ființele umane au o mare capacitate de gândire rațională, că sunt echilibrate, empatice. Cu toate acestea, în ultimele decenii, cercetările au arătat că atitudinea rațională este mai degrabă o excepție. Contrar convingerilor teoretice, avem tendința de a ne lăsa duși de părtiniri mai mult sau mai puţin conștiente.

Pentru a contracara “Eroarea Strawman”, ar trebui să avem grijă să nu lăsăm loc pentru interpretări greşite ale opiniilor noastre şi, eventual, să arătăm că “adversarul” încearcă să dezformeze punctul de vedere real. În aceste situaţii, celălalt fie va fi obligat să admită că argumentul său a fost invalid, fie va încerca să se justifice folosind un “raționament” și mai stupid, care poate fi demontat cu uşurinţă.

Pentru a nu fi vulnerabili la “argumentul omului de paie”, este important, de asemenea, să ne cultivăm capacitatea de a argumenta, într-un limbaj clar, precis, care să nu lase loc interpretărilor. Logica este cea mai bună apărare împotriva erorii.

“Testul unei inteligențe de primă clasă”…

Având în vedere o celebră metaforă imaginată de psihologul american Jonathan Haidt – “elefantul” (partea noastră emoţională, instinctuală) şi “călăreţul” (latura raţională) – este esenţial să găsim echilibrul dintre cele două, căci din acest echilibru se poate naşte forţa fiecăruia dintre noi şi capacitatea de a înţelege poziția reală a celorlalți şi de a contracara biasurile cognitive, manipulările şi “erorile”, inclusiv “Eroarea Strawman”.

Niciun om care se respectă nu vrea să fie unul de “paie”, nici să apeleze la “argumentul omului de paie”, pentru o “victorie” de moment, nerelevantă. „Testul unei inteligențe de primă clasă – spunea scriitorul F. Scott Fitzgerald – este capacitatea de a menține două idei opuse în minte în același timp și de a păstra în continuare capacitatea de a raţiona”.