Pentru mine, vacanţele sunt un prilej minunat de explorat nu doar locuri noi, ci şi de experimentat gusturi si arome specifice zonei, mai mult sau mai puţin extravagante. Îmi place să încerc preparate locale, deşi sunt conştientă că felurile din restaurantele „tradiţionale” pot fi extrem de diferite de reţeta originală sau de ceea ce mănâncă locuitorii zi de zi.

Dincolo de a surprinde culoarea locală, în vacanţe îmi place să mănânc bine. Iar dacă mâncărurile regiunii în care merg nu sunt pe gustul meu, încerc o dată şi apoi spun „pas”. Salatele şi supele sunt perfecte la orice masă, iar o farfurie cu paste sau un tiramisu merg de minune indiferent de ţară – cam asta e, pe scurt, filosofia mea culinară în vacanţe.

Săptămâna petrecută la Praga, în această primăvară, mi-a dat ocazia să-mi răsfăţ papilele gustative cu mâncăruri savuroase, deşi nu foarte tradiţionale. Adică mai deloc specifice Cehiei. Găluştele, cartofii, cârnaţii şi sosurile greoaie care domină bucătăria locală nu mă încântă, aşa că le-am ocolit cu graţie. Nu sunt fan bere, deci nici la capitolul ăsta nu pot să zic că am respectat recomandările din ghidurile clasice.

Înainte de plecare, am răsfoit câteva site-uri cu recomandări de restaurante de la localnici, nu neapărat cu preparate tradiţionale, ci unde pur şi simplu e mâncare bună şi o atmosferă pe cinste. Am avut noroc ca vreo câteva dintre ele să fie şi aproape de hotelul unde am stat.

În prima dimineaţă petrecută la Praga, am pornit în căutarea Bio Zahrada (Grădina Bio), un loc nepretenţios, netradiţional, dar care promitea mâncăruri sănătoase şi gustoase. Am găsit-o foarte repede şi am intrat, cu gândul la micul dejun. Bio Zahrada e un fel de magazin-cafenea-bistro unde se vând produse naturale şi se poate lua masa într-un cadru foarte plăcut. Meniul se schimbă în fiecare zi, iar preparatele sunt mereu proaspete, fiind gătite în cantităţi mici. Interiorul este amenajat în culori calde, iar în spate se află şi o curte cu multă verdeaţă şi câteva mese, un spaţiu foarte liniştit, departe de agitaţia străzii. E o plăcere să savurezi un suc proaspăt de fructe şi să mănânci ceva bun într-un astfel de cadru! Am fost de vreo câteva ori şi am luat de fiecare dată altceva: quiche, risotto, prăjitură de ciocolată cu căpşuni… mi-au plăcut toate, deci cu siguranţă în viitoarea vacanţă la Praga voi mai merge pe-acolo. Pe de-asupra, gazdele au fost foarte simpatice şi zâmbitoare, un mare plus şi din punctul ăsta de vedere. Bio Zahrada se află pe strada Belgicka, nr. 33, în apropiere de Namesti Miru (staţia de metrou cu cele mai lungi scări rulante din Uniunea Europeană).

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Desigur, nu am avut vreme să caut chiar toate restaurantele pe care mi le notasem, dar peste unul dintre ele am dat din întâmplare. Restaurantul thailandez Lemon Leaf a fost o descoperire minunată, fix când eram în căutarea unui loc de luat prânzul. Se află într-o clădire cu camere înalte, luminoase, iar interiorul este decorat simplu. Mi-a fost foarte greu să mă hotărăsc ce să iau, pentru că în meniu erau o mulţime de feluri speciale, care-mi făceau cu ochiul. După ce am analizat bine toate variantele şi m-am răzgândit de câteva ori, m-am decis pentru o supă picantă de dovleac cu lapte de cocos, un pui cu legume, la fel de picant, şi o salată – toate extrem de gustoase. Pot să zic, fără să exagerez, că a fost cea mai frumoasă experienţă culinară din Praga şi una dintre cele mai speciale din toate vacanţele mele. În caz că vreţi să vă delectaţi cu o mâncare thai delicioasă, nu rataţi restaurantul Lemon Leaf, dacă ajungeţi prin Praga! Îl găsiţi pe strada Myslikova, nr. 14

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Tot întâmplarea a făcut să zăresc şi Interier de l’Art, un magazin de mobilă şi decoraţiuni pentru casă cu un mic bistro ataşat. Cochet, dar nepretenţios, e genul de loc de unde parcă n-ai mai vrea să pleci, pentru că te simţi ca acasă, doar că o acasă ideală, cu detalii de efect, desprinsă din cataloagele magazinelor cu mobilă şi accesorii. Nu mică mi-a fost mirarea să constat că mesele, scaunele şi accesoriile din bistro sunt… de vânzare, cu preţul pe ele. Am comandat un ceai şi o salată, admirând toate lucruşoarele din jur, în timp ce-mi făceam noi planuri de „cucerire” a oraşului.

Citește și:  Orașe din Europa văzute de sus. (1)

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

În centru, la câţiva paşi de magazinul Julius Meinl, raiul iubitorilor de delicatese, am descoperit un restaurant drăguţ amenajat, în stil asiatic şi mi-am propus să spun „da” provocării de a încerca o mâncare mai inedită. Deşi mi-era foame, am riscat şi am comandat o supă cu un nume ciudat, după ce citisem pe fugă ingredientele. M-am trezit în faţă cu o zeamă plină de porumb şi ceva ce părea a fi ceapă verde, alături de nişte tăiţei încâlciţi. Fiertura nu avea un gust prea grozav, aşa că am ales ce se putea mânca şi am lăsat restul neatins. În schimb, mi-am luat revanşa la desert, cu o prăjitură ciocolătoasă, alături de un vin alb.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Într-una din seri, pentru că amânasem destul de mult momentul cinei, am intrat în primul restaurant care mi-a ieşit în cale, aflat la demisolul unei clădiri din drumul spre gară. Un loc unde nu era nici picior de turist, iar clienţii şi chelnerii păreau absorbiţi de un meci de hochei pe gheaţă, sport foarte iubit în Cehia. Cu toate astea, am primit meniul repede şi am comandat o supă de dovleac care s-a dovedit a fi neaşteptat de bună. Decorată cu seminţe de dovleac şi oţet balsamic, caldă, consistentă, a fost perfectă după o zi de hoinărit!

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Un desert pe cinste am savurat la un restaurant de pe malul apei, la adăpost de picăturile de ploaie care începuseră să cadă răzleţ. Anul acesta, Italia n-a fost pe lista mea de vacanţe, aşa că am zis să iau un tiramisu, în cinstea ei, cu speranţa că la anul poate o voi revedea. Tiramisu e dulcele care mă duce imediat cu gândul la Italia, cu piaţete şi fântâni romantice, chiparoşi, mâncare savuroasă, discuţii antrenante şi mult entuziasm. Chiar dacă, la momentul respectiv, mă aflam în Praga, pe o zi mai întunecată, acest simplu tiramisu m-a făcut să simt în jurul meu atmosfera vibrantă a Italiei, de parcă m-aş fi aflat într-o trattoria, aproape de Tibru.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Kavarna Obecni Dum e un alt loc unde am mâncat o prăjitură bună. Cafeneaua elegantă se află situată chiar în cadrul Municipal House, o clădire în stil Art Nouveau cu detalii splendide, de lângă Turnul Prafului de Puşcă (adresa exactă este Namesti Republiky, nr. 5). Într-un decor strălucitor, cu forme moderne şi candelabre elegante, am savurat un desert foarte dulce cu caise şi ciocolată din belşug, cu un ornament sofisticat.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

O descoperire plăcută în Praga a fost numărul foarte mare de ceainării şi magazine cu ceaiuri. Îmi fusese recomandată o ceainărie micuţă, pe care am şi zărit-o, în timp ce mă plimbam prin centrul oraşului. Dobra Cajovna se află aproape de Vaclavske namesti, ascunsă în spatele unei curţi, însă este uşor de găsit. Deşi de afară parte foarte mică, în realitate are un spaţiu generos în interior, iar meniul este foarte stufos, cu tot felul de soiuri de ceaiuri şi câteva gustări. Prima dată eram mai pe fugă, aşa că am luat un ceai „to go”, răcoritor, cu cuburi de gheaţă, la recomandarea gazdei.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Am revenit în ultima zi, înainte de a pleca spre aeroport, când mai aveam câteva ore de pierdut prin oraş. Am luat loc la una din mesele micuţe, luminate plăcut şi am răsfoit pe-ndelete meniul. De data asta, am avut ocazia să observ mai bine interiorul, desprins parcă din altă epocă, datorită covoarelor vechi şi a decorurilor pe pereţi. Erau şi unele zone unde se putea sta pe pernuţe, dar am preferat să nu mă aşez acolo, pentru că, probabil, n-aş mai fi vrut să mă ridic.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

În timp ce-mi savuram ceaiul, am schiţat câteva amintiri în jurnalul de călătorie şi am tras linie după o săptămână cu experienţe incredibile, în care am descoperit farmecul oraşului şi m-am cocoţat (aproape) prin toate turnurile posibile, rămânând cu aceeaşi dorinţă de a mă reîntoarce aici cândva.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.