Experienţe de telepatie în Silicon Valley, în regiunea în care se află cele mai mari corporații de înaltă tehnologie şi de cercetare din lume? La prima vedere, asocierea dintre telepatie, ca formă de percepţie extrasenzorială, nerecunoscută de comunitatea ştiinţifică, încadrată, în general, în zona pseudoştiinţei sau a science-fiction-ului şi tehnologia de vârf, de la ora actuală, pare un nonsens.
Cu toate acestea, în Silicon Valley, se fac experienţe de telepatie, numai că acestea nu au de-a face cu parapsihologia sau cu ocultismul, ci încearcă să pună la punct interfețe creier-computer (numite şi “interfeţe creier-masină”) care să permită oamenilor să comunice direct, prin gânduri, iar experții spun că suntem la doar un pas de a ajunge la o astfel de performanţă, care ar schimba din temelii o mulţime de aspecte ale vieţii noastre.
Posibilitatea comunicării telepatice – citirea gândurilor, transmiterea de mesaje/ informaţii la distanţă, fără a se folosi limbajul verbal – i-a fascinat dintotdeauna pe oameni. Sigmund Freud, “părintele psihanalizei”, considera că această facultate primitivă, de a comunica prin telepatie, a existat cândva, dar a fost pierdută de om în cursul evoluţiei sale. Mai mult, din perspectiva celebrului neuropsihiatru, indivizii legați “telepatic” ar trebui să aibă o conexiune emoțională foarte puternică, iar mesajul transmis pe o astfel cale să fie legat de un intens sentiment negativ, pentru a ajunge la destinaţie.
Camille Flammarion, astronom și scriitor francez de la începutul secolului trecut, era convins că: “Telepatia – acțiunea unei minți asupra alteia, de la distanță, transmiterea de gânduri – trebuie să fie considerată de către știință o realitate incontestabilă, deoarece forțele psihice există cu adevărat, doar natura lor nu ne este cunoscută”.
Experienţe de telepatie “brain to brain”
Dacă oamenii de ştiinţă resping posibilitatea comunicării telepatice, în sens tradiţional, multe experienţe de telepatie, tot mai numeroase în ultimul timp, arată o preocupare constantă pentru găsirea unor tehnologii care să permită comunicarea “brain to brain” (comunicare între creiere) și unele experimente recente au pus in evidență că este posibilă conectarea creierului mai multor indivizi printr-o interfață neuronală computerizată, numită BCI. Acest instrument înregistrează, codifică și decodifică impulsurile electrice, care pot fi transmise prin radio, Wi-Fi, internet etc.
Se ştie acum că informațiile din creier sunt transmise de la neuron la neuron prin impulsuri electrice. Rămâne doar un pas de parcurs, pentru ca aceste impulsuri să poată comunica, într-un fel sau altul, cu un dispozitiv care să convertească impulsurile electrice într-un semnal pe computer. În felul acesta este posibil să se controleze, de exemplu, o dronă sau un mic dispozitiv cu motor doar cu gândul, așa cum computerele asistate de algoritmi puternici încep să descifreze ceea ce gândim. Dar cât de departe va putea creierul nostru să comunice cu “mașina”, iar “mașina” să ne citească gândurile?
Un experiment din 2014
În 2014, o echipă de cercetători de la Harvard Medical School și de la Universitatea din Barcelona au reuşit un experiment de telepatie, în sensul unui mesaj transmis de la creier la creier (“brain to brain”), intre un cercetător spaniol aflat în India şi un altul aflat în Strasbourg, Franţa, adică la 7 700 de kilometri unul de altul.
Purtând o cască cu electrozi, persoana aflată în India a transmis un mesaj către destinatarul din Franţa, fără să spună un cuvânt. Acest mesaj era “Hola” (“Bună ziua”), decodat de persoana din Franţa, care, stând în întuneric, concentrată, a putut să “vadă” în creier nişte fulgere de lumină apărând din când în când. În acest fel, creierele s-au conectat, ceea ce este comunicare telepatică în sens strict, experimentul fiind una dintre situaţiile de referință pentru cei din Silicon Valley.
Experienţe de telepatie în Silicon Valley
Faţă de experimentul din 2014, seria de experienţe de telepatie din Silicon Valley arată progrese remarcabile în domeniu. Unul dintre acestea s-a bazat pe o idee simplă, dar îndrăzneaţă – reducerea dimensiunii unui aparat RMN astfel încât să poată încăpea într-o pălărie.
Experimentul se bazează pe ideea că razele infraroșii ale acestui tip de dispozitiv fac posibilă studierea funcționării neuronilor și a fluxurilor electrice cu ajutorul cărora aceștia comunică. De asemenea, dispozitivul a permis anticiparea cuvintelor participanţilor la experiment (fără ca acestea să fie rostite), s-au putut vedea și imaginile mentale ale persoanei, grație unui computer. Aşadar, în prezent, este posibil să fie “citită” mintea unei persoane fără ca ea să spună un cuvânt. Mai mult, mecanismul este rafinat astfel încât o altă minte să poată citi gândurile și nu un computer.
Dar, în acest domeniu – experienţe de telepatie – specialiştii din Silicon Valley merg mai departe, urmărind să facă posibilă transmiterea de mesaje mentale. Una dintre acestea este inițiativa lui Elon Musk – cunoscutul inginer, fizician, inventator, programator, creator de software, antreprenor, filantrop, o adevărată “vedetă” în lumea tehnologiei şi a afacerilor, cetăţean al Africii de Sud, al SUA şi al Canadei. In cadrul start-up-ului “Neuralink”, companie de neurotehnologie, se dezvoltă in prezent interfeţe creier-calculator sau interfeţe de control neural, implantabile, sub forma unui cip conectat, de 23 milimetri lăţime şi 8 milimetri grosime, care conţine o mie de microcabluri şi se reîncarcă prin inducţie, de la distanţă.
Cea mai recentă și mai avansată dintre experienţele de telepatie implică montarea unei căști cu infraroșu care anticipează cuvintele și permite vizualizarea imaginilor mentale.
S-au dezvoltat de asemenea tehnologii care permit oamenilor să controleze obiectele fizice cu mintea lor, inclusiv brațele robotizate și protezele.
Tehnologiile pentru citirea gândurilor – împlinirea unui vis al omului sau un mecanism de control?
Experienţe de telepatie se fac în multe laboratoare ale lumii. Unele au scopuri strict medicale. Altele, însă, spun criticii experimentelor de telepatie, nu vizează neapărat împlinirea unui vis al omului, ci ar putea deveni, într-un viitor apropiat, un mecanism de control a milioane de oameni.
Unii susţin că noile tehnologii pentru citirea gândurilor ar fi de mare ajutor în detectarea „minților superioare”, oferindu-le oportunități pentru a contribui la accelerarea dezvoltării societății sau, dimpotrivă, ar putea conduce la anularea intimităţii oamenilor, transformându-se într-un mecanism de control prin care s-ar monitoriza chiar gândirea.
Atât de multe experienţe de telepatie din ultimul timp, trădând interesul pentru dezvoltarea tehnologiilor de citire a gândurilor, observa Shoshana Zuboff, profesor la Harvard, psiholog, filozof și savant, vizează, dincolo de progresul în tratarea anumitor boli neurologice, o “nouă frontieră a puterii”, într-un aşa-numit “capitalism de supraveghere”.
Vom fi încântaţi, probabil, într-o primă fază, conectându-ne creierul la un computer, să putem interveni asupra realității pur și simplu prin gând – ne îndreptăm gândul spre ecranul televizorului și programul selectat se aprinde, ne îndreptăm gândul spre aparatul de cafea și cafeaua se pregătește etc. Într-o a doua etapă, însă, creierul se va conecta direct la alt creier şi, pe cât pare de fascinant, pe atât de riscant poate fi.
Experienţe de telepatie dintr-o altă perspectivă
Dintr-o cu totul altă perspectivă sunt abordate o serie de experienţe de telepatie de către un redutabil cercetător în biochimie, în fiziologie, Rupert Sheldrake, pe care specialiştii în Inteligenţa Artificială îl acuză de pseudoştiinţă, deşi o parte din concluziile la care a ajuns acesta încep să fie confirmate de teoria câmpului cuantic.
Într-o carte publicată în 2003, “The Sense of Being Stared At” (“Sentimentul de a fi privit”), ca şi în altele, publicate anterior, “Seven Experiments that could change the world” (“Șapte experimente care ar putea schimba lumea”) sau “Al șaptelea simț”, Rupert Sheldrake susţine că există forme de comunicare telepatică între indivizi aparţinând aceleiaşi specii, inclusiv la oameni. Acestea s-ar datora existenţei unor “câmpuri morfice”, care ar conţine energie sau informaţie (fără a fi alcătuite din materie – atomi, electroni etc.).
Pe baza unui astfel de mecanism s-ar explica şi comunicarea subtilă intre mamă şi copil, intuiţiile, coincidenţele, impresia (uneori) că privirea cuiva este fixată asupra noastră, înţelegerea dincolo de cuvinte sau faptul că animalele de companie (câini, pisici etc.) ştiu cu mult înainte când stăpânii lor se întorc acasă etc. O astfel de perspectivă poate aduce o schimbare majoră în modul în care înţelegem relaţia dintre minte si corp, dar într-un fel în care să ne întoarcă la natura noastră profundă, fără să ne ameninţe integritatea.
În mod similar, una dintre cele mai fascinante personalităţi ale lumii ştiinţifice actuale, Roger Penrose, laureat al Premiului Nobel pentru fizică 2020, autorul celei mai elaborate teorii despre conştiinţa umană, susţine că, pe lângă lumea fizică, a percepţiilor şi a emoţiilor conştiente, există şi o “lume platonică”, în care totul este “stocat”, care ar putea explica şi fenomenul telepatiei (abilitate pierdută a omului) şi despre care nu ştim nimic la ora actuală.
Consecinţe greu de evaluat
Aceste teorii, precum cele ale lui Roger Penrose sau Rupert Sheldrake, care mizează pe recuperarea unor abilităţi pierdute ale omului sau pe înţelegerea energiilor subtile care guvernează funcţionarea organismului (implicit a minţii noastre), sunt însă respinse sistematic, cu înverşunare, de cei care desfăşoară experienţe de telepatie asistată de computer, în laboratoare, dezvoltând diverse metode – interfeţe creier – calculator, implanturi pentru control neural, transmisii electronice prin dispozitive capabile să codifice undele noastre cerebrale în informații etc. – ale căror consecinţe sunt greu de evaluat la ora actuală sau voit ignorate (mai ales cele legate de riscurile manipulării mentale sau de suprimarea vieții private).
http://www.youtube.com/watch?v=rlqS-kd9kmA