Cu un nume care cantareste greu in lumea culturala a Romaniei, Zoe Dumitrescu-Buşulenga a impresionat printr-o activitate didactica de patru decenii, in care a format generatii dupa generatii de studenti si le-a deschis calea catre o lume culturala fascinanta, insa importanta ei este mai mare de atat. Cu o importanta activitate publicistica, a publicat numeroase articole in reviste de specialitate, a activat ca critic literar si comparatist, fiind creatoarea unor volume de literatura comparata, istorie literara, istoria culturii, dar si memorialistica si analize stilistice. Nascuta in capitala, la 20 august 1920, pe toata perioada vietii, pana pe 5 mai 2006, cand s-a stins din viata, a fost o figura reprezentativa a culturii in Romania si nu numai, fiind si membra a Academiei Romane.

Provine dintr-o familie in care cultura ocupa un loc de cinste, astfel tatal autoarei Zoe Dumitrescu-Buşulenga era juristul Nicolae Dumitrescu, iar mama sa, Apostol Maria, era filolog. Inca de mica a avut posibilitatea sa citeasca carti de la parintii ei si a fost invatata sa pretuiasca cultura. De mica si-a dorit sa devina o faimoasa muziciana, astfel ea a urmat Scoala Centrala din Bucuresti, dar si Conservatorul “Pro-Arte”, unde a studiat muzica, insa nu a putut urma o cariera in muzica. Din cauza unor probleme de sanatate, descoperind ca sufera de tuberculoza, a fost nevoita sa abandoneze acest vis, imbratisand, in schimb, carierele parintilor sai.

Este adevarat ca si la o varsta mai inaintata, Zoe Dumitrescu-Buşulenga a regretat ca nu si-a putut indeplini visul de a deveni muziciana, insa a considerat ca poate aceasta a fost menirea ei, bucarandu-se de cei 40 de ani de activitate didactica, in care a devenit un mentor pentru un numar foarte mare de studenti. A urmat cursurile Facultatii de Drept si Litere ale Universitatii din Bucuresti si a devenit licentiata in engleza, germana si mai tarziu si in Stiinte Juridice. In anul 1970 isi sustine teza de doctorat in filologie intitulata “Renasterea- Umanismul- Dialogul Artelor”, dar si in drept, aceasta numindu-se “Evolutia notiunii de suveranitate”.

In anul 1948 , Zoe Dumitrescu-Buşulenga isi incepe frumoasa cariera didactica, trecand prin toate treptele Facultatii de Filologie din cadrul Universitatii din capitala, pentru a fi pe rand, asistent universitar, lector, conferentiar, profesor universitar in anul 1971, pentru ca in 1974 sa devina Sef al Catedrei de Literatura Comparata. Pentru studenti a fost un model, un izvor de cultura si o ascultau de fiecare data cu sufletul la gura. In toata aceasta perioada ea a fost si redactor, pana in anul 1957 la Editura pentru Literatura si cercetator la Institutul de Istorie si Teorie Literara “George Calinescu”, in fruntea careia se va afla incepand cu anul 1973. De asemenea, a lucrat ca redactor sef la publicatiile academice “Revista de istorie si teorie literara” si “Synthesis”.

La 1 martie 1974, Zoe Dumitrescu-Buşulenga este numita membru corespondent al Academiei Romane, iar pe 22 ianuarie 1990 este membru titular, pentru ca in perioada cuprinsa intre 2 februarie 1990-18 februarie 1994 sa devina Vicepresedintele Academiei Romane. De asemenea, ea a detinut si urmatoarele functii: vicepresedinte al Uniunii Femeilor din Republica Socialista Romania, in 1966 deputat in Marea Adunare Nationala, vicepresedinte al Academiei de Studii Sociale si Politice si incepand cu anul 1970 presedinte al Comitetului National Roman de Literatura Comparata. In perioada 1991- 1997 a fost numita director al Scolii Romane la Roma, la “Accademia din Romania”, insa a fost si membra a Comitetului Executiv al Asociatiei Internationale pentru Literatura intre anii 1973-1979, in anul 1988 a fost numita membru al “Académie Européenne des Sciences et des Arts” din Paris si din 1993 membru al “Academiei «Europaea” din Londra.

Citește și:  Femei celebre - Cornelia Moga
Placa memoriala a scriitoarei Zoe Dumitrescu-Busulenga, Foto: commons.wikimedia.org
Placa memoriala a scriitoarei Zoe Dumitrescu-Busulenga, Foto: commons.wikimedia.org

In ceea ce priveste scrierile autoarei Zoe Dumitrescu-Buşulenga, aceasta isi fac debutul editorial cu studiile de istorie a culturii “Ion Creanga” si “Eminescu”, in anul 1963, respectiv 1964. In perioada 1967- 1994 a publicat urmatoarele studii de istorie a culturii: “Surorile Brontë” in 1967, “Sofocle si conditia umana” in 1974, “Eminescu – cultura si creatie” 1976, “Renasterea, umanismul si destinul artelor”, in 1975, in 1999 “Eminescu si romantismul german”, in 1989 “Eminescu- Viata- Creatie – Cultura”, iar in 1993 a scris in colaborare “Stefan Luchian”, pentru ca in 1994 sa se publice cel de-al treilea volum al cartii “Muzica si Literatura”, scris in colaborare cu Iosif Sava.

Din categoria memorialistica, face parte “Caietul de la Văratec. Convorbiri și cuvinte de folos” publicata in anul 2007, iar in anul 1980, Zoe Dumitrescu-Buşulenga a publicat “Periplu umanistic”, in care exista insemnari specifice eseului cu privire la Anglia, Suedia, Olanda, Italia, Grecia si Franta. Este coordonatoarea volumului “Istoria Literaturii Romane”, dar si autoarea unor studii prezente in carte. Totodata, este cea care a realizat prefata cartilor unui numar mare de scriitori, precum Edgar Allan Pole, Ion Luca Caragiale, Mircea Cartarescu, Costache Negruzzi, Camil Petrescu, William Shakespeare sau Friederich Schiller.

Pentru ca nu s-a opus regimului comunist si l-a tratat cu amabilitate pe Ceausescu, Zoe Dumitrescu-Buşulenga a fost inclusa in categoria celor care aveau simpatii fata de comunism, cu toate ca autoarea nu poate fi acuzata de un asemenea lucru. Fara sa obtina beneficii sau distincii, ea a castigat, prin amabilitatea cu care l-a tratat pe presedintele comunist, doar libertatea de scrie si de a se implica in educatia culturala a tinerilor. Este o mare nedreptate pentru un om de cultura, de talie ei, sa ii fie patat numele cu acuzatii total neadevarate. Premiata in anul 1971 cu ordinul “Meritul cultural” este unul dintre cei mai merituosi romani, pe care Nicolae Manolescu o descrie drept un “remarcabil om de carte”.

Dupa anul 1989, Zoe Dumitrescu-Buşulenga a ales sa isi petreaca restul vietii la manastirea Varatec, unde a locuit intr-o chile si s-a calugarit cu numele Maica Benedicta. Dupa moartea sa, pe 5 mai 2006, este inmormantata la manastirea Putna.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.