Generaţia Y sau Milenialii reprezintă, la momentul actual, în jur de două miliarde de persoane, la nivel mondial, din totalul de peste 7 miliarde şi jumătate, cât număra populaţia globului astăzi. Deşi este încă un concept controversat, se pare că Generaţia Y sau Milenialii, după nenumărate studii şi analize ale sociologilor şi antropologilor, nu mai poate fi ignorată.
De generaţia Y se leagă schimbări fundamentale în privinţa comportamentului, mentalităţilor, a raportării la valorile şi reperele care definesc o societate în general, iar aceste schimbări sunt fundamental diferite de ceea ce a fost până acum.
Ne-am obişnuit, poate, să calificăm spiritul veacului în care trăim sub semnul tsunami-ului tehnologic, al inteligenţei artificiale, al scenariilor cu roboţi sau cyborgi cărora să li se transfere structurile neuronale specifice omului, astfel încât să nu se mai facă diferenţa între creierul biologic şi cel simulat etc.
Cine însă ar putea ignora vreodată întrebări de felul: Care şi cum este omul pe care îl căutam? Ne transformăm în roboţi cu chip uman? Cât mai contează gândurile, emoţiile, aspiraţiile noastre? Devenim hibrizi programaţi genetic, tehnologic, apţi să răspundă în faţa vieţii doar stereotip, la o apăsare de buton reală sau virtuală? Ne definim superficial sau contextual cu buzzword-uri (sloganuri care să atragă atenţia asupra unei noutăţi), din snobism, din comoditate? Spre ce tindem? Ce devenim?
Ce înseamnă Generaţia Y sau Milenialii?
Generaţia Y sau Milenialii este reprezentată de cei născuţi aproximativ între anii 1980 şi 1995/2000. Cei care au lansat studiul aplicat al generaţiilor, reliefând trăsăturile caracteristice şi denumindu-le în funcţie de acestea, sunt sociologii americani William Strauss si Neil Howe.
I se spune Generaţia Y pentru că vine după aşa numita Generaţie X (cei născuţi între 1966 şi 1976/1980) sau pentru că, în transcriere fonetică, englezescul “Y” se pronunţă “wai” (însemnând “de ce?”), iar Generaţia Y vrea să ştie neapărat, ca o condiţie a felului de a fi, “de ce” trebuie făcut un anumit lucru, “de ce” trebuie îndeplinite anumite sarcini, care este rostul, utilitatea, raţiunea a tot ceea ce facem. Denumirea “Milenialii” vine de la faptul că anul 2000, sfârşitul unui mileniu şi începutul următorului, marchează limita superioară a perioadei în care aceştia s-au născut.
Mai există nenumăraţi alţi termeni echivalenţi cu Generaţia Y sau Milenialii (peste 70 de denumiri), cum ar fi: e-Generation sau “Generaţia digitală” (aluzie la epoca unei intense tehnologizări), Generaţia “bumerang” (pentru că se desprind de familie destul de repede, pentru a-şi construi propria viaţă), Generaţia “We” (de la titlul cărţii publicate de englezii Greenberg şi K. Weber, care consideră că această generaţie va schimba lumea pentru totdeauna) etc.
Caracteristicile Generaţiei Y
O populaţie de peste două miliarde de persoane, aşa cum este Generaţia Y, este greu să fie definită prin doar câteva trăsături, având în vedere că aceşti tineri aparţin unor culturi diferite, unor medii sociale şi moduri de viaţă foarte diversificate. Mulţi sociologi apelează la “formula “4i”, pentru a-i caracteriza: interconectaţi, inventivi, individualişti, impacienţi (nerăbdători).
Născându-se în perioada 1980-2000 şi fiind consideraţi, în general, ca o generaţie “urbană”, “conectată”, Milenialii sunt mai apţi şi mai interesaţi decât predecesorii lor de evoluţia tehnologică, sunt mai flexibili în privinţa profesiei şi în viaţă, deschişi la ideea de inovaţie şi progres. Pe de altă parte, alte analize arată că e-Generation, fiind atât de legată de lumea virtuală a Internetului (peste 25% consultă de aproximativ o sută de ori Internetul zilnic), sunt mai predispuşi la depresie şi la alte boli considerate a fi “ale secolului XXI”.
Sunt preocupaţi de propria identitate şi de schimbări majore la nivelul societăţii. Într-un fel, dar cu alte mijloace, duc mai departe idealurile părinţilor lor, care ţin de aşa numita generaţie “Baby boomers” – născuţi după al doilea război Mondial, idealişti şi egocentrici.
Comportamentul şi mentalitatea Milenialilor sunt marcate şi de faptul că perioada studiilor este mai lungă decât pentru generaţiile anterioare, la fel şi intrarea pe piaţa muncii, nu sunt legaţi în mod deosebit de ideea de proprietate, poate şi din pricina contextului economic mondial, în care se poate constata o polarizare a veniturilor.
Preferă mijloacele de transport în comun, utilizarea autoturismului personal pentru deplasarea la serviciu fiind mai degrabă o corvoadă costisitoare. Programele de studiu Erasmus şi altele similare au facilitat deplasările dintr-o ţară în alta, interacţiunea culturală şi modificări de mentalitate. În ţările occidentale, de exemplu, s-a constatat, în anii 2000, scăderea semnificativă a ceea ce în anii precedenţi se numea “driving boom” (număr mare de kilometri parcurşi cu autoturismul personal). Crescând într-o epocă în care interesul pentru protecţia mediului a devenit o preocupare constantă, Milenialii sunt “eco-friendly” şi “bio” şi nu par a fi conştienţi de faptul că, pe de altă parte, explozia de tehnologie, care îi pasionează, este ea însăşi un pericol la adresa mediului.
Pentru tinerii din ţările din Europa de Est, incusiv România, Generaţia Y are şi alte caracteristici: s-au născut după căderea regimurilor comuniste sau cu puţin înainte, astfel încât nu sunt marcaţi de tarele vechiului regim, iar pentru ei “visul american”, care şi-a pierdut consistenţa în ţările din Occident, de abia acum are sens.
Generaţia Y şi piaţa muncii
Cei care au, în prezent, în jur de 25-35 de ani, implicaţi deja pe piaţa muncii, preferă profesiile liberale, sunt reticenţi la constrângerile legate de programul de lucru sau de locul de muncă standard.
Se estimează că până în anul 2025, peste 70% din forţa de muncă va fi compusă din persoane din Generaţia Y, salariaţi greu de recrutat şi de fidelizat de către antreprenori, pentru că au pretenţii mari şi caută, în general, ocupaţii liberale, inovaţia, nu îndeletniciri stereotipe, motiv pentru care sunt etichetaţi uneori ca fiind “capricioşi”. Din această realitate, în prezent, s-a născut preocuparea tot mai serioasă a angajatorilor de a schimba esenţial modelul organizatoric al întreprinderilor şi ofertele, în sensul flexibilizării şi tehnologizării.
O caracteristică extrem de disputată a Generaţiei Y este legată de dorinţa si dreptul acestor tineri de a li se recunoaşte meritele, ceea ce vine în contradicţie, adeseori, cu reacţiile şi stereotipiile celor mai în vârstă, în a căror mentalitate există adânc înrădăcinată ideea că fiecare trebuie să aştepte ca timpul să confirme sau nu posibilele merite. Este vorba, de fapt, spun psihologii, de trei ipostaze ale recunoştinţei: profesională, socială, afectivă. Atâta vreme cât nu se depăşesc vechile modele, acest dezacord va rămâne una dintre principalele cauze ale conflictului dintre generaţii, cu reverberaţii în toate compartimentele existenţei.
Relevant pentru schimbările majore de mentalitate şi comportament ale Milenialilor este şi faptul că, din rândul acestora, s-au ivit mari antreprenori care, la o vârstă foarte tânără, printr-o muncă mai inteligentă şi eliberată de constrângeri (auto)impuse în alte vremuri, au avut un extraordinar succes. Printre aceştia se află, de exemplu, Mark Zuckerberg (născut în 1984), co-fondatorul şi preşedintele reţelei Facebook, o serie de antreprenori asiatici, motivaţi, mărturisesc ei, de dorinţa de autonomie, de profit, de încredere şi optimism, depăşind cu aproximativ 15%, numai în ultimii trei ani, performanţele şi profitul celor din SUA sau Europa.
Din punctul lor de vedere, o afacere de succes se bazează pe câteva reguli: recunoaşterea meritelor individuale, raporturi colegiale echilibrate, fără orgolii şi atitudini de superioritate goale de conţinut, instrucţiuni clare, limitarea comunicării virtuale în favoarea comunicării directe, acceptarea unui feedback sincer, chiar dacă este critic, recompensarea celor care merită şi au rezultate deosebite.
Milenialii şi viaţa publică şi privată
În privinţa participării la viaţa publică, tinerii Generaţiei Y empatizează cu cauzele nobile, apreciază educaţia, performanţa, cultura, ca dimensiuni ale personalităţii. Din nefericire, diploma/diplomele care le atestă studiile, de multe ori, nu reprezintă o protectie în confruntarea cu şomajul, dar un astfel de aspect nu este generat de aceşti tineri, ci de modul în care funcţionează şi progresează o societate/comunitate sau alta. Mai mult, cu cât nivelul studiilor este mai ridicat, cu atât este mai dificilă armonizarea cererii cu oferta.
Aproape 90% dintre reprezentanţii Generaţiei Y sunt de acord cu faptul că femeile nu trebuie să se întoarcă la rolurile lor tradiţionale, că au acelaşi drepturi cu bărbaţii, că interesul pentru studii şi profesie este meritoriu. Şi femeile şi bărbaţii Mileniali cred în valorile familiei şi în responsabilitatea lor faţă de aceasta.
Cu siguranţă că, din anumite puncte de vedere, există diferenţe majore între generaţii, că preocuparea specialiştilor pentru a analiza prezentul, în care Generaţia Y joacă un rol esenţial, pentru că se află la vârsta marilor posibilităţi, în viaţa publică, în viaţa privată, precum şi necesitatea de a anticipa un curs al schimbărilor în viitorul apropiat, se justifică. Pe de altă parte, trebuie să admitem că aşteptările legate de generaţia Y, cele referitoare la sensul muncii, al progresului, la echilibrul dintre viaţa privată şi cea profesională etc., sunt valori transgeneraţionale, în sensul că au constituit şi preocupările altor generaţii, e adevărat cu alte mijloace, mai modeste.
La fel de adevărat este şi faptul că portretul-robot al Generaţiei Y, aşa cum rezultă din cărţi, studii, mass-media, poate fi doar parţial valabil, întreţinându-se multe mituri false. În interiorul acestei generaţii, ca şi în cele precedente, există diferenţe majore dictate nu numai de criterii geo-politice şi culturale, ci si de condiţionări economice, de nivelul de trai care, în lumea actuală, înregistrează discrepanţe majore între cei, puţini, cu un foarte ridicat nivel de trai şi majoritatea “tăcută”, urbană sau rurală, cu un mod de viaţă similar cu al părinţilor.
Generaţia Y (sau Milenialii) este urmată, în paradigma aceleiasi abordări, de Generaţia Z (cei născuţi după anul 2000), aflaţi acum la vârsta copilăriei sau a adolescenţei, “o nouă generaţie silenţioasă”, “fără complexul greşelii”, spun sociologii, caracterizaţi de 4C (colaborare, comunicare, conexiune, creativitate), a căror energie ar trebui canalizată, afirmă aceiaşi specialişti, prin noi modele educative, psihologice, profesionale. Rămâne de văzut dacă aceste concepte legate de profilul generaţiilor sunt doar nişte buzzwords sau se vor regăsi în realitatea imediată, într-o lume care are şi va avea, dincolo de teorii şi analize, chipul şi asemănarea celor care o locuiesc, o modelează, o schimbă.
