Născut la 1 martie 1788 în Herța (azi în Ucraina), Gheorghe Asachi era unul dintre cei patru copii ai preotului Lazăr Asachi și ai Elenei Ardeleanu. Tatăl său, cleric în părțile Hotinului și la Luov, apoi la Iași, avea preocupări cultural-iluministe, traducând din operele unor preromanici.

Gheorghe Asachi a învățat între 1796 – 1803 la un colegiu din Luov și tot acolo a urmat Facultatea de Filosofie, Litere și Științe, cât și un curs special de inginerie. În 1805 va alege să studieze la Viena, urmând cursuri de astronomie, matematică, pictură.

Refuzând să devină locotenent în țară, cum își dorea tatăl său, pleacă la Roma, unde între 1808 – 1812 își desăvârșește pregătirea umanistă. Va aprofunda studiul culturii clasice și neoclasice, al celei italiene, ocupându-se de artele plastice și de arheologie.

Se îndrăgostește de tânăra milaneză Bianca Milesi, membră a organizațiilor politice secrete. Ea îl introduce pe Asachi în saloanele literare, unde va cunoaște personalități artistice și politice ale vremii, atât italieni, cât și de altă naționalitate. Scrie poezii în italiană, sonete, devenind membru al societății literare italiene.

Activitatea literară

În domeniul literaturii se remarcă după 1850, când îi apar principalele volume ale operei sale: „Ode”, „Elegii”, Sonete, Cântece, Imne, Meditații, Satire, Balade, Legende, Fabule. A tradus din Racine și Voltaire. A scris și povestiri istorice: „Dragoș”, Bogdan voievod”, „Mihai Viteazu” etc..

S-a ocupat cu arheologia și istoria. A publicat biografiile unor cronicari și un studiu cronologic al istoriei Moldovei (1865).

Epopeea bufă a lui Ion Budai Deleanu, „Țiganiada”, a fost recuperată din Polonia de el.

Deschizător de direcții

Întors în țară în 1812 din Italia, va fi până prin 1840 cel mai activ factor în dezvoltarea culturii românești moderne.

Pune bazele învățământului superior în limba națională, ale presei și teatrului românesc, contribuind prin propria creație la îmbogățirea literaturii epocii.

Sprijinit de mitropolitul Veniamin Costache, înființează pe lângă școala domnească de limbă greacă o clasă pentu pregătirea în limba română a inginerilor.

Alcătuiește manuale și predă matematica, geodezia și arhitectura. În 1814 s-a deschis la Iași primul curs de drept al juristului Flechtenmacher. Va fi referendar al Epitropiei învățăturilor publice (1820 – 1849).

S-a ocupat cu înființarea și reorganizarea de școli şi cu alcătuirea manualelor. În 1820 sprijină pe Veniamin Costache la reorganizarea seminarului de la Socola. Organizează în 1816, în casa hatmanului C. Ghica din Iași, prima reprezentație teatrală în limba română, cu pastorala „Mirțil și Hloe” a lui Florian, prelucrare după Gessner.

În 1822 Ioan Sandu Sturdza, la reinstaurarea domniilor pământene, îl numește agent diplomatic la Viena. Se căsătorește cu Elena Tayber.

Se va întoarce în țară în 1827, reluându-și activitatea de dezvoltare a culturii românești. În acest sens, reușește în 1828 să i se aprobe proiectul de deschidere a Școlii normale și a gimnaziului în limba română, la „Trei ierarhi”.

În 1829 editează prima gazetă din Moldova în limba română, „Albina românească” și suplimentele „Alăuta românească”, „Foaia oficială”. Apar și alte periodice conduse de Asachi, precum: „Gazeta de Moldova”, „Patria”, „Foaia sătească a principatului Moldovei”.

Tipărește câteva almanahuri, printre care „Almanah de învățătură și petrecere”. În 1829 este ales secretar al unei delegații de intelectuali moldoveni participanți la redactarea „Regulamentului Organic”. În 1830 se află la Petersburg pentru a prezenta împăratului spre aprobare proiectul „Regulamentului Organic”. În 1830 se deschide școala de la „Trei ierarhi”. În 1832 înființează pe lângă gimnaziul vasilian un colegiu și o tipografie.

Deschizătorul școlilor

În 1834 din inițiativa sa se înființează primul institut de educație a fetelor din Moldova. În 1835 este inaugurată Academia Mihăileană, organizată și sprijinită de Asachi. Academia funcționa cu 3 facultăți: filosofie, drept, teologie. Înființează școli aproape în întreaga Moldovă, precum și Școala de arte și meșteșuguri (1841).

În 1836, împreună cu vornicul Ștefan Catargiu și spătarul Vasile Alecsandri, tatăl poetului, înființează conservatorul filarmonic – dramatic.

În 1850 face parte din comisia de pregătire a expozițiilor de la Londra (1851) și Paris (1855). Este numit director al departamentului cultului și învățăturilor publice în 1857.

Gheorghe Asachi nu a fost doar un poet, prozator, dramaturg român, ci a fost un deschizător de direcții în teatru, pictură, nuvela istorică, jurnalism, organizator al învățământului în Moldova, general și artistic; Asachi a fost o personalitate care s-a implicat și a jucat un rol foarte mare în dezvoltarea culturii românești, până când s-a stins din viață, în anul 1869, la Iași.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ