Nu toate personalitățile istoriei nasc admirație – dimpotrivă, unii rămân în amintire ca adevărați monștri umani. Născut în 1911 în satul bavarez Gunzburg, Josef Mengele nu a dat nimănui de gândit că avea să devină un monstru. A studiat filosofia la Munhen şi medicina la Universitatea din Frankfurt, după care a intrat la Institutul de Biologie Ereditară şi Igienă Rasială. Aici a realizat studii legate de genetică. Înainte să ajungă la Auschwitz a publicat mai multe lucrări despre genetică şi despre variaţiile rasiale. Dacă nu începea războiul cel mai probabil ar fi avut o carieră academică înfloritoare.

La vârsta de 26 de ani se alătură partidului Nazist şi în anul următor întră în cadrul SS-ului. În 1942, în timp ce lupta pe frontul rusesc, este rănit grav, ceea ce-l face să nu mai fie apt de luptă.

Nazist înfocat, la 32 de ani se oferă voluntar pentru lagărul Auschwitz. Este numit medic şef al lagărului unde evreii şi ţiganii erau selectaţi fie pentru muncă sau experimente medicale, fie exterminaţi.

Era o figură impozantă. Cei care au supravieţuit lagărului îşi aduc aminte de prezenţa lui zilnică pe platforma unde ajungeau trenurile şi cum, îmbrăcat imaculat, îi indica pe cei care urmau să fie trimişi la gazare şi pe cei care luau drumul lagărului.

Numele „Îngerul Morţii” l-a primit datorită numărului enorm de experimente medicale fatale în urma cărora au murit peste 400000 de oameni pe parcursul a 21 luni.

Multe poveşti cu ororile comise în timpul Holocaustului pot fi spuse, dar cele care îl au pe Mengele personaj sunt deosebit de crude. Cu sprijinul mentorului său, Otmar Von Verscher de la Institutul Kaiser Wilhelm din Berlin, a testat diferite teorii cu scopul întăririi dogmei rasiale a lui Hitler. El îşi alegea pacienţii în funcţie de anomaliile fizice pe care le prezentau, astfel erau căutaţi piticii, cei cocoşaţi, persoanele foarte înalte, oricine prezenta trăsături ieşite din comun. Cu toate acestea, cel mai mult căuta perechi de gemeni.

La un moment dat, una dintre clădiri, locuită de 750 de femei, a fost infestată de păduchi. Mengele a ordonat, fără remuşcare, gazarea tuturor femeilor şi curăţarea clădirii. Dar aceasta este una din multe orori comise. Cu altă ocazie, pentru că o mamă nu a vrut să renunţe la copilul ei atacând gardianul care ar fi vrut să le despartă, ea şi fetiţa au fost împuşcate pe loc de Mengele, iar întreg trenul cu care au venit a fost trimis spre gazare, chiar dacă mulţi dintre ei fuseseră deja selectaţi pentru muncă.

Cele mai groaznice lucruri le-a făcut prin experimentele asupra gemenilor. Toate aceste experimente aveau loc mai ales pe copii. Ei erau aleşi de cum coborau din trenuri, separaţi de părinţii lor şi mai apoi duşi pentru a se experimenta medical pe ei. În situaţiile în care erau încă bebeluşi li se permitea mamelor să stea cu ei, pentru a avea grijă să supravieţuiască câtor mai multe proceduri.

Citește și:  Adolf Hitler: monstrul din centrul istoriei si fascinatia oamenilor

Gemenii erau ţinuţi în barăci separate de restul prizonierilor, unde erau hrăniţi mai bine şi cineva le monitoriza permanent sănătatea. De-a lungul celor 21 de luni, cât a fost şef medical la Auschwitz, a experimentat pe aproximativ 3000 de perechi de gemeni. Din toţi aceştia, undeva la 200 de copii au supravieţuit.

Chiar dacă de cele mai multe ori figura lui nu trăda nici o expresie, în momentul în care descoperea o pereche de gemeni, ochii îi străluceau. Experimentele făcute pe gemeni, mai ales cei identici, îi dădeau cea mai mare satisfacţie.

Mengele a fost fascinat de genetică şi dorea să afle dacă putea să schimbe gemenii făcând diferite operaţii pe ei. Cele mai multe dintre experimente nu aveau nici o bază ştiinţifică, iar rezultatele nu promiteau, din moment ce laboratorul său era construit lângă crematoriu. Le lua sânge de mai multe ori pe zi şi în cantităţi mari, mulţi dintre ei murind în urma cantităţilor enorme recoltate.

Într-o situaţie a luat 14 perechi de gemeni ţigani, i-a dus în laboratorul său unde i-a pus să doarmă pe mese. Apoi le-a injectat cloroform în inimă, omorându-i pe loc. După ce toţi au murit, a început disecţia, Mengele notând minuţios toate organele lor.

În încercarea de crea ochi albaştri, picături sau injecţii cu chimicale le erau introduse în ochi. Această procedură provoca dureri puternice, infecţii şi pierderea temporară sau permanentă a vederii.

Li se injectau diferite substanţe ce cauzau dureri, injecţiile în coloană şi puncţiile lombare se făceau fără anestezie. Era infectat în mod intenţionat cu tifos sau tuberbuloză un frate, iar când murea, celălalt frate era ucis pentru a compara şi examina efectele bolii.

Experimentele erau atât fizice, cât şi psihologice; transfuzii de sânge de la un frate la celălalt, operaţii de schimbare de sex, prelevări de organe şi membre, castrări şi perioade lungi de izolare. A supervizat o operaţie în care doi copii au fost cusuţi unul de celălalt pentru a crea gemeni siamezi.

În 1945 când regimul lui Hitler se dărâma, Mengele fuge din Germania. Ajunge în America Latină, unde în cele urmă se stabileşte în Brazilia. În timp ce mulţi alţi nazişti sunt capturaţi, el îşi trăieşte restul vieţii ascuns în Sao Paolo, nerecunoscând niciodată că ar fi făcut personal rău cuiva.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.