Mereu intr-o lumina tarzie, ramasa parca peste dimineata, Insula Fraser, cea mai mare insula nisipoasa din lume, este locul unde singuratatea locuieste inima naturii nealterate, plajele albe si padurile tropicale vaste, lacurile adanci si limpezi fiind cele care cresteaza pamantul, dand formele unui impresionant paradis aborigen. Unde se termina lacul, incep vechile dune, unde se opresc dunele, drumul paradisului este continuat de padurile tropicale. Situata in largul coastelor centrale din estul Australiei, Insula Fraser, numita K’gari sau paradis de catre aborigeni, este dovada vie a faptului ca natura nu este neaparat uluitoare prin prisma frumusetii sale, ci prin forta de a rezista, respectiv de a se adapta in fata unor schimbari dramatice si, cateodata, bruste.
De mai bine de 5.000 de ani, aceasta insula este locuita de populatia Butchella. Insa acest loc era la fel de pustiu si acum cateva secole. Primii colonisti europeni, de pilda, au considerat ca Insula Fraser nu merita o explorare mai amanuntita, deoarece era aproape nelocuita sau cel putin asa parea la acele vremuri. Ba chiar, James Cook a ignorat complet acest minunat loc, trecand pe langa insula intre 18 si 20 mai 1770. Nici Mathew Flinders nu i-a acordat o atentie mai mare acestui loc, nestiind ca acolo zacea raiul in devenire, splendoarea, in cel mai pur sens.
Cu o lungime de 130 km, insula este destinatia ideala pentru turistii care cauta tihna si singuratate, frumusete si unicitate, in definitiv, pentru oamenii care cauta lumea asa cum ar fi trebuit sa fie astazi ori, cel putin, asa cum ar trebui sa o cunoastem cu totii. Insa nu trebuie sa ne gandim ca acest splendid loc este doar pentru un anume tip de turisti — aventurieri, puternici, dar solitari —, ci dimpotriva, Insula Fraser este pentru toate categoriile de oameni, intrucat, pana la urma, frumusetea este considerata universala.
Iar in cazul in care va doriti cu tot dinadinsul sa vizitati acest superb loc, trebuie sa stiti ca va trebuie un autovehicul 4 x 4, deoarece aici nu exista sosele, ci drumuri forestiere, pe care, de altfel, nu aveti voie sa le parasiti in niciun chip; mai mult decat atat, malul Oceanului Pacific ofera privelisti care va vor opri respiratia pentru cateva momente, imagini care, daca nu va vor pune pe ganduri, cu siguranta va vor insenina zilele petrecute acolo. Aceste senzatii de nedescris vor fi completate, mai apoi, de singura padure subtropicala din lume care reuseste sa supravietuiasca pe un teren nisipos, in fond, nefertil.
Iar acest miracol, hranit parca din centrul pamantului, va va convinge de adevarata putere a naturii, cu atat mai mult cu cat, in aceasta padure subtropicala, exista aproximativ 600 specii diferite de plante. Intr-un milion de ani, ploaia a erodat muntii din estul Australiei, in cele din urma, nisipul ajungand in ocean. Astfel, curentii aveau sa duca sedimentele spre nord, depunandu-le pe recifi. Aceasta uimitoare tranzitie se poate vedea la Capul Indian, o faleza granitica impresionanta, ce se afla in partea de nord a Insulei Fraser.
De aici, se poate vedea viata: vegetatia verde peste dealurile nisipoase. Numai ca spectacolul splendid al naturii nu se opreste aici — nisipul poate straluci in 72 de nuante, lasand impresia ca locul este ireal. De-a lungul fasiei de 35 km de tarm, mai precis la nord de Valea Happy, spectacolul nuantelor de nisip va vor incanta cu siguranta. Insula Fraser este, totodata, si paradisul amatorilor de inot, aici aflandu-se aproximativ 200 de lacuri si helestee, curate precum cristalul. Explicatia pentru care aproape niciun organism nu traieste in aceste ape este ca nu isi gasesc hrana necesara supravietuirii.
Si totusi, exista cateva animale care au reusit sa se adapteze acestui mediu, printre care amintim de “broasca de acid” si de broasca testoasa din Lacul Bowarrady. Plus, se mai spune ca apa din circa 40 de lacuri are o “consistenta de ceai”, pentru ca plantele moarte si frunzele care au cazut aici s-au acumulat pe fundul lacului; si din acest punct de vedere, Insula Fraser se numara printre cele mai impresionante locuri de pe planeta.
Si, daca in lunga dumneavoastra prin padure obositi, va puteti odihni langa paraiele reci si limpezi. Mentionam, spre exemplu, paraul Wanggoolba, care porneste din Central Station si ajunge pana spre partea centrala a insulei. Trebuie, insa, sa va spunem ca va trebui sa fiti foarte atenti la cainii dingo (caini salbatici australieni); apoi, aceeasi atentie va trebui sa o aveti si fata de rechini ori meduze, acestea din urma fiind extrem de otravitoare, in special in timpul sezonului ploios, drept pentru care va sfatuim sa nu faceti baie in mare. Dupa ce admirati varietatea mare de pasari rare ce locuiesc aceasta insula, va puteti bucura si de dunele miscatoare Stonetood.
Cat in privinta cazarii ori conditiilor de cazare, nu trebuie sa va faceti griji, pe Insula Fraser fiind disponibile toate categoriile de hoteluri, de la cabane si case de vacanta pana la locuri special amenajate pentru camping. Nu uitati, de asemenea, sa va purtati asemenea cu natura, mai cu seama nu uitati sa va strangeti toate deseurile; in fond, respectul fata de natura nu tine de educatie, ci de conditia noastra umana.
