Unde v-ati putea duce daca ati vrea sa vedeti rechini din specia Cetorhinus maximus, care inoata de obicei la suprafata apei? Cel mai bine ar fi sa alegeti Marea Irlandei, mai precis zona de coasta a insulei Man, situata la distanta aproximativ egala de Anglia, Irlanda, Scotia si Tara Galilor. Aici vin turistii sa vada uriasii rechini de 5 tone, care se hranesc doar cu plancton si sunt inofensivi. Este „cadrul perfect pentru turism ecologic“, a marturisit Bill Dale, un localnic, specialist in stiintele naturii.
Ce se poate spune insa despre insula Man? Ea ocupa o suprafata de 570 km2, si are vai pline de verdeata, turbarii, rauri, lacuri, golfuri pitoresti, faleze inalte si tarmuri stancoase. Insula are aproximativ 70 000 de locuitori. Dar haideti sa aruncam o privire mai atenta asupra catorva dintre comorile acestui taram istoric al Insulelor Britanice.

 

Puncte de atractie turistica

De obicei, turistii care vin pe insula vor sa vada pisica manx. Acest animal neobisnuit are cap de pisica, dar, intrucat membrele posterioare sunt mai lungi decat cele anterioare, aduce cu un iepure. In plus, pisica manx nu are coada. Desi nu se stie cum a aparut pe insula, se spune ca, in urma cu sute de ani, niste marinari au adus cativa pisoi din aceasta rasa din Asia, unde exista pisici fara coada.
Alt punct de atractie il constituie cursele de motociclete Tourist Trophy, care se tin aici in fiecare primavara. Traseul are o lungime de peste 60 km, cursa desfasurandu-se pe principalele drumuri de pe insula. La prima cursa, organizata in 1907, viteza medie inregistrata fusese mai mica de 65 km/h. In prezent, viteza medie a castigatorului e mai mare de 190 km/h. Motociclismul este un sport periculos si multi participanti la curse si-au pierdut viata de-a lungul anilor.

Cand ies la promenada, locuitorii capitalei, Douglas, admira tramvaiele trase de cai, amintindu-si astfel de vremuri demult apuse. Tot un vestigiu al acelor timpuri este si calea ferata cu ecartament ingust, pe care circulau trenuri cu locomotive cu abur. Daca la inceput aceasta cale ferata strabatea intreaga insula, acum n-a mai ramas din ea decat o portiune de 24 km. Caile Ferate Manx s-au deschis in urma cu mai bine de un secol, iar unele tramvaie mai urca si azi peste 600 m pana pe Snaefell, cel mai inalt varf de pe insula.

Marea Roata Laxey

Un rol important in progresul inregistrat pe insula l-au avut plumbul, argintul si zincul, extrase mai ales din Minele Laxey. Marea Roata Laxey sta marturie ingeniozitatii proiectantului ei, Robert Casement, fiul unui rotar local, si maiestriei inginerilor epocii victoriene, care au construit-o in 1854. Roata are un diametru de peste 20 m si era actionata de apa ce cadea dintr-un bazin construit in amonte. Cu doua rotatii si jumatate pe minut, ea scotea 950 l de apa de la o adancime de 360 m, si astfel in puturile din mina nu ramanea nici un strop de apa. Manivela era prinsa de un sistem de parghii, de aproximativ 180 m lungime, care actiona mecanismul de pompare a apei din mina. Axul uriasei roti cantareste 10 tone.
La capatul sudic al casei rotii se poate vedea Three Legs of Man, o piesa turnata din fier, cu un diametru de 2 m. Dar care este originea si semnificatia acestei imagini, folosita in prezent ca simbol al insulei Man?

 

Incepand cu anul 1246, Three Legs of Man putea fi vazut pe sigiliile documentelor ca simbol oficial al insulei. Desenul apare pe un vas grecesc datand din secolul al VI-lea i.e.n. si seamana cu o cruce greceasca cu trei brate egale. Se crede ca imaginea reprezinta razele soarelui si este asociata cultului soarelui. Dar cum a ajuns pe insula Man? Se pare ca a fost adusa in urma unor schimburi comerciale din Sicilia, insula mediteraneana unde exista acest simbol, sau a fost preluata de pe monedele vikingilor. Ulterior, regii de pe insula au adoptat acest simbol, asa cum este cunoscut in prezent, adica trei picioare imbracate in armura.

O istorie zbuciumata

Romanii au cucerit Britannia in 43 e.n. si au ramas pe aceste meleaguri aproape 400 de ani. Se pare insa ca nu s-au aratat interesati de insula Man, careia Iulius Cezar ii pusese numele Mona. Vikingii au invadat-o in secolul al IX-lea si au detinut controlul asupra ei pana pe la mijlocul secolului al XIII-lea. Pentru acesti exploratori curajosi veniti din Peninsula Scandinavica, insula era un loc potrivit pentru schimburi comerciale, dar si o baza pentru incursiuni in tinuturile invecinate. In aceasta perioada a fost infiintat Tynwaldul, adica Parlamentul manx. Se crede ca este cel mai vechi parlament national din lume care si-a continuat activitatea fara intrerupere pana azi.

De-a lungul timpului, insula Man s-a aflat sub dominatia scotienilor, a galezilor, a irlandezilor, a englezilor si a norvegienilor. Insa in 1765, Parlamentul britanic a cumparat insula. In prezent, un guvernator-locotenent este reprezentantul direct al Reginei Marii Britanii. Desi apartine Coroanei britanice, insula este un teritoriu autonom si se bucura de o oarecare independenta ca centru financiar aflat in afara tarii. Mai mult, isi tipareste propriile timbre si are moneda si bancnota proprii, iar rata de schimb valutar este aceeasi cu cea a monedei britanice.

Limba manx, o limba de origine celtica

Pe insula Man s-a vorbit limba manx, o limba veche care apartine marii familii de limbi indo-europene, mai exact grupei limbilor celtice. Manx deriva din limba gaelica irlandeza si e inrudita cu gaelica scotiana. Cu mai bine de 100 de ani in urma, despre limba manx se spunea ca „este un aisberg care pluteste spre sud — o limba condamnata la moarte“. Si asa a fost. Ultimul vorbitor local de manx a murit in 1974, la varsta de 97 de ani. Dar intrucat face parte din mostenirea culturala a insulei, limba manx a inceput sa fie predata din nou in scoli.

Spre deosebire de gaelica irlandeza sau de gaelica scotiana, limba manx a fost o limba vorbita pana in anul 1610. Prima carte tiparita in manx a fost The Principles and Duties of Christianity in 1707.
Prin 1763 era mare nevoie de o traducere a Bibliei in manx, intrucat pe atunci era singura limba vorbita de doua treimi din locuitorii insulei. Dupa 1748 aparusera doar cateva traduceri ale unor carti biblice, intrucat nu erau destui oameni instruiti care sa faca aceasta munca si nici suficiente resurse. In 1775 au fost tiparite 40 de exemplare ale unei traduceri complete a Bibliei ca sa fie folosite de preoti. Abia in 1819 s-au lansat 5 000 de exemplare pentru publicul larg. Care a fost reactia? Cuvintele spuse de o femeie cand fiul ei i-a citit pentru prima oara din Scripturile traduse in manx sunt emotionante: „Pana acum am trait in intuneric“.
Biblia a fost tradusa din versiunea engleza King James Version (1611) de 25 de barbati, dintre care cativa au putut sa consulte si traducerea in greaca a Scripturilor ebraice, si anume Septuaginta. Numele divin a ramas ca in engleza: Jehovah. Asa cum a scris in 1895 W. T. Radcliffe, aceasta Biblie este „un omagiu adus dorintei de cunoastere, fiind apreciata de toti locuitori instruiti ai insulei Man“.

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ