Veșnicia s-a născut la sat și dacă este să ne luăm după numărul copleșitor de mare al atracțiilor turistice rurale din România, acest crez este cum nu se poate mai adevărat. Tara noastră dispune de o cifră aproximativă de 13.600 de sate, fiecare dintre ele adăpostind cel puțin un obiectiv turistic de valoare istorică, naturală sau religioasă. Este dificil de realizat un top, însă vom enumera câteva dintre cele mai spectaculoase și mai puțin cunoscute atracții turistice din mediul rural.
Obcinele Bucovinei: herghelia de huțuli din satul Lucina
Satul Lucina este un sat de munte, aflat între Obcinele Bucovinei, unde atmosfera a rămas neschimbată de sute de ani. În satul Lucina, oamenii continuă să trăiască în case țărănești, după modelul celor străvechi, cu tindă pe mijloc, bucătărie cu sobă și loc de dormit, camere de oaspeți și șura animalelor lipită de peretele locuinței.
Muntenii din Lucina coboară din munte destul de rar, doar cu ocazia sărbătorilor religioase și naționale. În rest, își duc viața crescând animale, cultivând pământul și practicând meșteșugul prelucrării lemnului și al realizării de baltage turnate în fier sau bronz.
Dincolo de atmosfera arhaică, în satul Lucina principala atracție turistică e reprezentată de herghelia de cai pur sânge românesc, rasa huțuli, cai de munte. În cadrul hergheliei se pot face plimbări cu poneiul, cu trăsura sau cu sania, dar se poate lua parte și la demonstrații ecvestre ori se pot lua lecții de călărie. Dincolo de gardurile hergheliei, unice în Europa, caii huțuli sălbatici pot fi văzuți zburdând pe crestele munților.
Satul Gărâna: tabăra de sculptură în aer liber
Satul Gărâna se află la o altitudine de 1000 de metri, în Muntele Semenic și aparține județului Caraș Severin. Este un loc de poveste, organizat, în prezent, sub forma unui sat montan de vacanță. A fost întemeiat de pemi (coloniști germani) în secolul XIX și a funcționat ca sat turistic încă de la începuturi; pemii trăiau din creșterea animalelor și din cazarea turiștilor în casele lor măricele.
După 1990, pemii au dispărut din sat, iar în prezent, satul Gărâna mai are doar 20 de locuitori permanenți. Totuși, este aglomerat, datorită turiștilor, atrași aici de numărul mare de pensiuni timișorene, de pârtia de schi și de atmosfera pitorească.
Cea mai mare atracție a satului o reprezintă tabăra de sculptură în aer liber, începută în anul 1994 și devenită un simbol cultural al județului. Pe dealurile satului, în aer liber, turiștii pot admira numeroase sculpturi în andezit, cel mai adesea forme abstracte, fascinante, într-un decor montan spectaculos.
Satul Rogoz: biserica construită din doi pari uriași
Satul Rogoz se găsește în Maramureș și este renumit pentru atmosfera plină de pace, tipică satelor de munte românești. Principalul obiectiv turistic al acestui sat îl reprezintă biserica Sfinții Arhangheli, despre care localnicii spun că a fost prima biserică românească înscrisă în patrimoniul UNESCO.
Biserica are darul de a uimi pe vizitatori, prin istorie, mod de construcție, dimensiuni și obiecte de cult. A fost construită în secolul XVII, din doar doi pari uriași de lemn. Pe masa dinăuntru, foarte lungă, cu sute de ani în urmă se dădeau deciziile judecătorești ori se făcea pomană de sărbători.
Interiorul este mic și cu tavan destul de jos, dar evocă vremurile de altădată. Brâul de lemn care îmbrățișează parcă pereții bisericii Sfinții Arhangheli din Rogoz este răsucit, sub forma funiei și este sculptat cu un simbol solar, rozeta. Capetele grinzilor acestei biserici sunt sculptate în forma capului de cal.
Satul George Coșbuc: casa memorială a poetului
Un popas cultural deosebit îl reprezintă satul George Coșbuc din Bistrița. Vesel, cochet și îmbrăcat cel mai adesea într-un văl de ceață tipică zonelor de munte, cu un drum principal ce șerpuiește amețitor și cu ulițe mărginite de case colorate, satul George Coșbuc este renumit pentru atracția sa turistică de ordin cultural: casa părintească a lui George Coșbuc.
Pot fi vizitate nu doar camerele răcoroase în care poetul a văzut lumina zilei și și-a petrecut copilăria și adolescența, dar sunt accesibile turiștilor inclusiv crucile de piatră ale părinților, obiecte personale aparținând lui George Coșbuc, o colecție impresionantă de documente foarte importante – corespondența poetului, manuscrise, jurnale, traduceri și opere literare.
Casa memorială impresionează prin faptul că s-au conservat în stare perfectă mobilele poetului și familiei, inclusiv micuța bancă de școlar a lui George Coșbuc, dar și patul părintelui său. Vizitarea acestui obiectiv turistic rural este susținută de explicațiile unui ghid deținător de mari secrete din viața familiei Coșbuc.
Templul Ursitelor din Şinca Veche
Dincolo de decorul natural al muntelui, cu totul deosebit, Templul Ursitelor a devenit în ultimii ani una dintre cele mai faimoase și controversate atracții turistice rurale. Se găsește în satul Şinca Veche din județul Brașov, în vârful unui deal împădurit, amenajat în stil modern.
Templul în sine reprezintă o construcție din nisip de gresie, despre care se știu prea puține detalii. Construcția pare una religioasă, formată la interior din 3 mici altare. Într-unul din altare există o pictură murală neobișnuită, înfățișând un cap de om; deasupra lui se poate vedea steaua lui David, steaua cu șase colțuri. Templul Ursitelor are tavanul găurit, prin el intrând lumina zilei.
Turiștii mărturisesc că aud voci cântând într-o limbă necunoscută, că simt energii puternice, că pleacă de aici schimbați spiritual. Templul Ursitelor a fost folosit cu sute de ani în urmă de călugări ortodocși, însă Templul Ursitoarelor este mult mai vechi – datează din urmă cu peste 6000 de ani.
Satul Cartiu: Cula Cartianu
La nici 15 kilometri distanță de Târgu Jiu, în satul Cartiu, există o atracție turistică rurală deosebită: cula Cartianu. Este vorba despre una dintre acele construcții specific oltenești, realizată în anul 1760 de unul dintre marii boieri ai vremii.
Cula este una dintre cele mai bine păstrate dintre vechile cule ale Olteniei, cu atât mai mult cu cât a reușit să fie păstrată în familie încă de la începuturi. Este administrată de familia Cartianu care în vecinătatea culei a construit și o pensiune inspirată din stilul arhitectural al culei.
Obiectivul din satul Cartiu dispune de un parter și două etaje, fiecare având câte 3 camere. Parterul este cel mai interesant, datorită celor două pivnițe de la interior, pivnițe construite cu pereți de piatră și cu intrările marcate de superbe arcade, cu iz medieval. Poate fi vizitată oricând, iar turiștii vor avea ocazia de a descoperi în cadrul unora dintre camerele culei și o colecție impresionantă de țesături populare oltenești, foarte vechi.
Satul Scăieni: necropola uriașilor
Satul Scăieni, din comuna Bozioru, se găsește undeva la poalele munților Buzăului și este un loc ce atrage vizitatori prin prisma ciudățeniilor sale, dar și a peisajelor naturale de vis. Povestea faimei acestui sat a început după anul 1990, când localnicii au luat cu asalt una dintre colinele montane pentru a planta pe suprafața ei o livadă nouă.
Săpăturile au dus la descoperirea unor morminte extrem de vechi, detaliu ce reiese din vârsta scheletelor dinăuntru. Au fost găsite rămășițele umane ale unor persoane uriașe ca dimensiuni, măsurând circa 2,40 metri înălțime. Nu este vorba despre un singur mormânt, ci despre nenumărate morminte, aflate pe colina satului Scăieni.
Livada a fost până la urmă plantată, însă au fost respectate locurile de veci, plantarea pomilor făcându-se în jurul lor. Livada a dat imediat roade foarte bune, sub aspect cantitativ și calitativ, iar sătenii susțin că zona este marcată de energii pozitive extrem de puternice. Foarte mulți turiști vin în satul Scăieni atât pentru a vizita necropola uriașelor, cât și pentru a se încărca cu energii tămăduitoare.
Satul Drăgănescu: biserica pictată de Arsenie Boca
În apropiere de București, în satul Drăgănescu din județul Giurgiu, se găsește un adevărat colț de rai, atât sub aspect religios, cât și artistic și natural. Este vorba despre biserica cu hramul Sfântului Nicolae, o veche biserică de sat ce a renăscut practic în urma prezenței aici a marelui duhovnic din Ardeal, Arsenie Boca.
Părintele a locuit la Drăgănescu circa 20 de ani, în perioada anilor 1968 – 1988, și s-a ocupat cu pictarea integrală, la interior, a bisericii. Pictura a devenit în ultimii ani una dintre cele mai mari atracții turistice rurale, datorită culorilor neobișnuite – pastelate – și mai ales a secvențelor religioase redate, cu totul diferite de cele tradiționale.
Părintele Arsenie a pictat adevărate predici ortodoxe, înfățișând scene din viața omului modern; pe pereții bisericii se poate recunoaște aparatură electrocasnică modernă, (televizoare și telefoane), se observă sateliți cosmici sau cele două turnuri americane în flăcări („gemenii” bombardați la 11 septembrie).
Ceea ce dovedește că această pictură a fost profetică; părintele a pictat până și data propriei morți. În plus, biserica din Drăgănescu dispune și de un mic cimitir cochet, dar și de un spațiu de reculegere, cu bănci, chiar pe malul barajului de pe Argeș.
Satul Sarmisegetuza: Sarmisegetuza Ulpia Traiana
Este vorba despre capitala statului Dacia Romană, capitală construită la circa 40 de kilometri distanță de capitala lui Decebal. Localitatea rurală în care se află a luat numele Sarmisegetuza și se mândrește cu una dintre cele mai mari atracții turistice rurale de ordin istoric din toată România.
Deși au trecut aproape 2000 de ani, încă se pot admira zidurile cetății, câteva elemente decorative, de genul ruinelor unui mic obelisc, se poate recunoaște forma caselor de locuit, se pot parcurge anticele străzi romane. Vestigiile romane din localitatea Sarmisegetuza sunt cu atât mai interesante cu cât o mare parte a materialelor de construcție provin chiar de la Sarmisegetuza Regia, capitala lui Decebal. De interes major pentru turiști sunt templele zeilor Silvanus, Domnus, Domna, Nemesis și Liber Pater, câteva sanctuare, amfiteatrul, Forul lui Traian, trezoreriile și necropola.
În imediata apropiere a Sarmisegetuzei Ulpia a fost deschis și un muzeu de istorie, unde pot fi admirate colecții de obiecte dezgropate de pe suprafața vestigiilor romane – ceramică, bijuterii prețioase, monede, lespezi funerare, mozaicuri și chiar sculpturi religioase.
Satul Borzești: podul lui Ştefan cel Mare
Zona Bacăului este plină de monumente păstrate din timpul domniei strălucite a lui Ştefan cel Mare. Cele mai multe sunt biserici și mănăstiri. În ce privește podurile, unul singur a reușit să învingă trecerea veacurilor: cel din satul Borzești, în apropierea complexului religios al bisericii cu același nume.
Podul de la Borzești este bine camuflat de câteva locuințe rurale, la capătul cătunului Gârbovana din Borzești, iar prin fața lui trece o șină de cale ferată. Pentru că nu este deloc semnalizat, podul poate fi socotit unul misterios; desparte satul Borzești și șoseaua principală de pârâul Gârbovana.
A impresionat o serie de arhitecți datorită rezistenței sale absolut ieșite din comun. Deși este vorba despre un pod construit în anii 1490, pe suprafața lui au trecut fără nicio problemă tancurile militare din al doilea război mondial, dar și o serie de utilaje grele, în timpul regimului comunist. Pe vremea lui Ştefan cel Mare, podul făcea legătura între dealul unde domnitorul avea o herghelie de cai și pădurea în desișul căreia își instruia oștenii.
Satul Săpânța: casa lui Stan Ioan Pătraș
Alături de Cimitirul Vesel, casa celui care a inventat crucile cu epitafuri vesele, Stan Ioan Patraș, a devenit un adevărat loc de pelerinaj pentru turiști. Casa memorială este casa în care a locuit și a creat meșterul sculptor în lemn Stan Ioan Pătraș.
Încăperile sunt înțesate de mobilier din lemn de stejar, frumos pictate în nuanțe pline de seninătate. Pe pereți sunt vizibile portrete diverse, executate de același meșter în același stil plin de ironie ilustrat și de crucile din cimitir.
Casa memorială a fost moștenită de ucenicul meșterului vesel, Dumitru Pop, care duce mai departe moda crucilor de lemn cu versuri șugubețe. Camerele sunt amenajate sub forma unui muzeu, într-o deplină ordine și curățenie, ca și cum meșterul încă ar locui la interior, încă ar folosi masa de lucru, scaunele cu picioare subțiri sau patul cu așternuturi ca spuma laptelui. La cerere, Dumitru Pop oferă vizitatorilor și demonstrații de lucru, explicând pe larg etapele realizării unei cruci în stil Săpânța.
