Konjiki-do, aflat in orasul Hiraizumi din Japonia, este partea unui templu antic, ce s-a conservat pana in zilele noastre; este vorba, de fapt, de doua structuri ramase in picioare din acel templu antic, iar Konjiki-do esta una dintre acestea doua. Templul in discutie se numea Chuson-ji, fiind ridicat undeva prin secolul al XII-lea, in nord-estul Japoniei. Acest oras, Hiraizumi, a fost, in timpul epocii Heian (794-1185), scaunul conducatorului Fujiwara si, in acelasi timp, era una dintre localitatile care concura, din punct de vedere artistic, cu capitala Kyoto, context in care nu ar trebui sa ne mire deloc frumusetea si deopotriva grandoarea arhitecturala a acestei structuri. Konjiki-do este o sala cu dimensiuni destul de mici, insa cu toate acestea, are o semnificatie aparte si un farmec deloc de neglijat.

Altarul sau triparit si mumiile a trei generatii din familia Oshu Fujiwara-Kiohira, Motohira si Hidehira nu sunt decat doua dintre principalele atractii ale acestui loc fascinant. Privelistea ce inconjoara aceasta structura este de departe prima atractie asupra careia turistii zabovesc din privire pret de minute bune. Culorile plini de viata ce imbraca panorama deosebita par mai degraba ca ar rivaliza nuantele austere ale edificiului Konjiki-do. Odata ce vizitatorul va trece pragul acestei cladiri, va ramane impresionat de frumusetea interiorului „Capelei de Aur”, cum era denumita de Matsuo Basho, in „Drum ingust spre nord” (1689) – „Chiar si indelungata ploaie de mai/ A lasat neatinsa/ Aceasta Capela de Aur/ Stralucind in umbra sumbra”. Aceste versuri formeaza un celebru haiku scris de la fel de faimosul poet Matsuo Basho. El a scris aceste versuri dupa ce a facut o vizita in acest loc, ramanand extrem de impresionat de frumusetea ancestrala a privelistii si a mausoleului, precum si de linistea patriarhala ce domnea peste natura.

Dar ceea ce confera acestui loc un aer enigmatic sunt mumiile, cunoscute in cultura japoneza pana undeva prin secolul al XVII-lea. De aici, unii eruditi au ajuns sa creada ca exista posibilitatea ca Kiyohira sa aiba legaturi puternica cu cultura Emishi, aceasta fiind cunoscuta pentru astfel de ritualuri si, bineinteles, pentru practicarea mumificarii. E dificil de spus ce anume este Konjiki-do: ori o simpla sala, ori o capela, ori o sala Amida Buddha sau, de ce nu, un mausoleu. Cu adevarat interesant este faptul ca a fost renovat destul de recent, detaliile edificiului parand veritabile. Si nu intamplator este numit Capela de Aur, Konjiki-do fiind acoperit complet cu foita de aur, atat pe interior, cat si pe exterior. Singura parte care nu este acoperita cu foita de aur este acoperisul, care oricum atrage prin forma sa de piramida.

Ba, mai mult decat atat, unde foita de aur nu straluceste domolit, precum o bijuterie mica dar pretioasa, se afla motive incrustate in sidef, metal fin si o lucratura in lac absolut maiestuoasa. Din acest loc splendid nu lipsesc nici legendele. Cea mai cunoscuta sustine ideea potrivit careia somonii din raul Kitakami, aflat chiar in Hiraizumi, au fost suprinsi atunci cand au vazut splendida constructie, de unde ar fi aparut si denumirea Hikari-do, ce inseamna Sala Stralucitoare. Si cum nimic nu e intamplare la Hiraizumi, aurul era considerat o substanta sacra in budism, fiind totodata si resursa naturala pe care acest oras o avea.

Tocmai de aceea multi spun ca mausoleul Konjiki-do este incununarea absoluta a unui paradis budist si, desigur, marturia bogatiei de care clanul Oshu Fujiwara se bucura. Perioada in care mausoleul a fost supus mai multor lucrari de renovare a fost destul de scurta pentru un asemenea giuvaier arhitectonic, lucrarile fiind demarate in anul 1962 si finalizate in 1968. Astazi, Konjiki-do este protejat de o structura din beton, ridicata aici in anul 1965. Desi mausoleul nu a fost inclus pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, Konjiki-do este considerat, in Japonia, monument national.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ