Primul lagar de concentrare nazist a fost (KZ) Dachau, situat pe pamanturile unei fabrici de munitie abandonata, de langa orasul medieval Dachau, mai cu seama din sudul Germaniei. In luna martie 1933, Heinrich Himmler avea sa-i dea un ordin precis lui Theodore Ericke, si anume sa infiinteze un lagar de concentrare unde, eventual, sa fie inchisi toti oponentii politici, ceea ce, de altminteri, s-a si intamplat la inceput.

Astfel, primii oameni care au fost inchisi in acest loc groaznic au fost detinuti politici, clerici critici ai regimului nazist si, intr-un final, evrei. Primul lagar de concentrare infiintat de guvernul de coalitie al Partidului Nazist si de Partidul Nationalist, dizolvat la 6 iulie, in acelasi an, a devenit in timpului celui de-al Doilea Razboi Mondial un loc al mortii, populatia lagarului crescand dramatic datorita prizonierilor adusi aici in numar mare, multi din est – polonezi, sovietici sau evrei erau adusi aici pentru a fi executati, de vreme ce altii erau supusi unor experimente medicale inimaginabile. Mai mult, Dachau avea in subordine 170 de lagare aflate doar in sudul Bavariei. De fapt, lagarul de concentrare nazist KZ Dachau a fost, de-a lungul acelor ani, un model pentru alte astfel de locuri.

Aproape fiecare comunitate din Germania avea membri care fusesera mutati in aceste lagare. La acele vremuri, ziarele scriau fara intrerupere ca dusmanii Reich-ului erau dusi spre lagarele de concentrare. Planurile de constructie au fost proiectate de catre Theodore Eicke, acestea fiind aplicate la toate lagarele care au fost infiintate mai tarziu. La Dachau, de pilda, exista un loc separat, langa centrul de comanda, care consta in zone unde armata statea ori in care se aflau birourile administrative. Eicke insusi a devenit inspectorul-sef pentru toate aceste locuri, acesta fiind, de asemenea, responsabil cu pastrarea modelului impus de el. Se estimeaza ca prin lagar au trecut circa 200 000 de oameni, dintre care 30 000 si-au pierdut viata aici. Cu toate acestea, cifrele nu sunt cele reale, deoarece multi morti au ramas neinregistrati. Plus, exista mai multe statistici, insa de stiut este faptul ca toate acestea se apropie de cifra de 200 000.

Oameni din peste 30 de tari, printre care detinuti politici, preoti catolici si evrei, si-au pierdut viata aici. Unii s-au sinucis, altii si-au pierdut viata din cauza malnutritiei, pe cand altii pur si simplu s-au imbolnavit din cauza conditiilor inumane de aici. Pe de alta parte, unii prizonieri au murit in perioada epidemiei de tifos din anul 1945. Nu se stie cu exactitate daca aici au avut loc crime in masa, insa, chiar si astazi, daca ne plimbam prin lagar, vom observa crematoriile menite sa ascunda evidenta mortilor.

Se spune, de pilda, ca, in anul 1942, mai multi de 3166 prizonieri slabiti au fost transportati spre Castelul Hartheim, aflat langa Linz, unde au fost executati. In orice caz, atunci cand armata americana a eliberat Dachau, la 29 aprilie 1945, a descoperit in lagarul de concentrare KZ Dachau peste 30 000 de oameni care traiau in conditii mizere, de neimaginat; un numar la fel de mare se afla si in lagarele de munca aflate in zona. In acest lagar, aveau sa fie adusi, dupa Noaptea de cristal (pogromul impotriva evreilor din Germania nazista, precum si din Austria de la 9-13 noiembrie 1838), aproximativ 10 000 de evrei.

Toti prizonierii erau folositi, inainte ca razboiul sa izbucneasca, atat la muncile din interiorul lagarului, munci, de altfel, extenuante, cat si la constructiile de drumuri, lucrari care implicau o munca inimaginabil de grea. Odata cu izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial, prizonierii au inceput sa fie lucreze in industria armelor si a munitiei. Imaginile pe care le vedem astazi sunt de-a dreptul tulburatoare – sute de oameni, imbracati la fel, stateau aliniati si cu capul in pamant, maldare de haine stranse de la prizonierii care erau obligati sa se dezbrace inainte sa fie executati, toate acestea sunt marturiile triste ale vietilor distruse ale unor oameni. In sfarsit, dupa incheierea razboiului, lagarul de concentrare (KZ) Dachau aveau sa fie folosit ca lagar american si, mai tarziu, ca azil temporar pentru refugiati. In cele din urma, dupa ce cativa prizonieri care au reusit sa supravietuiasca au infiintat aici un memorial, Dachau a devenit muzeu. Initial, muzeul a fost deschis provizoriu in anul 1960 pe locul unde se aflau candva baracile de lemn ale lagarului. Si abia la 9 mai 1965 avea sa fie inaugurat Muzeul memorial Dachau.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ