Manastirea Belozerski, aflata langa Vologda Oblast, in Rusia, la aproximativ 400 de kilometri de Sankt Petersburg, dainuie, de la o inaltime de 30 metri, deasupra lacului Siverski si a tundrei inghetate de aici, ce creeaza un peisaj de-a dreptul magnific. Apele reci ale acestui lac par oglinzile unui refugiu calugaresc foarte dezvoltat, precum si anilor in care complexul a rezistat cu stoicism in fata eroziunii timpului si a vremurile care mai de care mai zbuciumate. Fondata de Sfantul Kiril, un calugar care a trait in secolul al XIV-lea, Manastirea Belozerski poate fi rezultatul dorintei acerbe de a trai departe de o viata agitata, in sihastrie. Astfel, Sfantul Kiril avea sa aleaga, alaturi de un alt calugar, un loc unde manastirea sa fie ridicata, cei doi optand in cele din urma pentru un deal de pe malul lacului Siverski. Insa nu a fost chiar atat de usor, intrucat cei doi calugari si-au construit la inceput un bordei din pamant, acesta fiindu-le casa o buna bucata de timp.

Ba chiar, bordeiul din pamant a primit si numele lacului din apropiere, Belozerski — de la Beloie Ozero, care inseamna Lacul Alb. In sfarsit, Kirilo-Belozerski, cum este cunoscuta aceasta manastire, a inceput sa se dezvolte cu o rapiditate uluitoare, intr-un final, complexul ajungand sa se intinda pe o suprafata de 12 hectare. Pe aceasta suprafata, de fapt, se afla mai multe lacasuri sfinte, cum ar fi biserici si o catedrala. Mai mult, acesta este si locul de munca a circa 20.000 de tarani.

Dupa moartea sa, Kiril a fost inmormant aici si tot aici, avea sa fie si canonizat. Locul de sihastrie, micul sau refugiu s-a transformat intr-una dintre cele mai mari manastiri din Europa, mai cu seama a doua dupa Manastirea Sfintei Treimi – Sf. Serghie.

Dincolo de importanta religioasa a acestui loc, situl s-a dovedit a fi functional si in razboaiele Rusiei cu suedezii si polonezii. Situl a fost inconjurat, intre anii 1654 si 1680, cu ziduri de piatra, altele mult mai inalte, Manastirea Belozerski devenind una dintre cele mai puternice fortarete din acea regiune. Iar aceste fortificatii se inalta chiar si in zilele noastre, alaturi de strajerii lor, impresionantele turnuri. Doar Turnul Ferapontovskaia, care de altfel este si cel mai inalt, are 40 de metri. O alta structura importanta, parte a acestor ziduri de aparare, ar fi Turnul Svitocinaia ce poarta numele servitoarelor care spalau rufele (svitoks). Iar ceea ce ar mai putea impresiona la aceste fortificatii sunt nisele in care se afla icoane.

In anul 1764, perioada prospera avea sa apuna, Ecaterina cea Mare luand domeniul manastirii, dar si pamanturile a mii de tarani. Mai mult decat atat, aceasta a decis sa amplaseze aici inchisoarea orasului, mai precis in camerele subterane. Inevitabil, manastirea Belozerski a intrat intr-o perioada extrem de nefasta, de declin major. Si abia spre sfarsitul secolului al XIX-lea, respectiv la a 500-a aniversare de la construirea manastirii, complexul a fost supus unor lucrari masive de renovare, numai ca si acestea au fost insuficiente pentru a repara daunele provocate la acele vremuri. In anul 1924, impresionanta fortareata a fost transformata in muzeu de stat, ca mai apoi, in anul 1998, o parte din complex a redevenit manastire.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ