Maria Montessori a fost un medic și educator italian care a dezvoltat abordarea educației ce îi poartă numele. Ea a deschis prima școală Montessori acum mai mult de un secol la Roma. În ziua de astăzi există multe școli în întreaga lume care urmează modalitatea sa de predare.

Ca educator, Montessori a considerat că sistemul de învățământ al copiilor din acea perioadă era prea rigid. Ea a crezut că aceștia s-ar dezvolta și ar învăța mai bine într-un mediu în care ar fi fost educați în funcție de capacitățile lor psihologice și intelectuale și mai ales dacă le-ar fi fost permis un anumit grad de independență.

Maria Montessori s-a născut în Italia, fiind fiica lui Alessandro Montessori și a Renildei Stoppani. Tatăl ei a lucrat pentru Ministerul de Finanțe iar familia ei a dat mare importanță educației. Maria însăși a posedat o sete de cunoaștere de nestins.

Fundația pentru viitoarea sa carieră fusese pusă încă din timpul copilăriei, atunci când a fost încurajată să studieze și să respecte lumea din jurul ei. Mama sa a fost foarte bine educată, ținând cont de vremurile respective și și-a motivat fata să se descurce în viață.

Ea a început școala primară de stat în 1876 iar câțiva ani mai târziu a intrat la școala secundară „Regio Scuola Tecnica Michalangelo Buonarroti” unde a învățat italiana, aritmetica, contabilitatea și științele, între altele.

Maria a fost un elev strălucit ce a avut aspirații mari pentru viitorul ei. Ea a fost deosebit de bună la matematică și științe, astfel aspirând la o carieră în inginerie. A fost neobișnuit pentru fetele de la acea vreme să studieze disciplinele tehnice, dar Maria s-a străduit din greu să spargă aceste bariere.

Tatăl ei și-a dorit să devină profesor, dar Maria a decis să devină medic, astfel că în 1893 intră în programul medical al Universității din Roma. La sfârșitul secolului al XIX-lea, medicina era un domeniu dominat de către bărbați și de multe ori a fost discriminată pentru că era femeie.

Cu toate acestea, curajoasă fiind, ea și-a terminat studiile în anul 1896 specializându-se în pediatrie și psihiatrie. Ea a devenit astfel prima femeie medic din Italia.

După absolvire s-a angajat ca asistent la Spitalul San Giovanni care era atașat universității. În același timp, ea a început să lucreze și privat. La sfârșitului anului 1896, a devenit asistent chirurgical la Spitalul Santo Spirito din Roma.

În timpul carierei sale de medic, Maria a lucrat mai ales cu cei săraci și cu copiii. Ea a avut un interes profund pentru educație și psihiatrie și obișnuia să observe modul în care copiii erau educați. Considera că unele modificări ale sistemului de învățământ i-ar face pe copii să se descurce mult mai bine.

În acest sens, a citit pe larg lucrările educatorilor din secolul al XIX-lea, Jean Marc Gaspard Itard și Eduoard Seguin, fiind foarte inspirată de ideile lor. Astfel s-a decis să își concentreze munca pe copiii cu dificultăți de învățare.

În 1899, a fost numită în funcția de consilier pentru nou formata „Ligă Națională pentru Protecția Copiilor cu Retard”. Această funcție i-a permis să țină prelegeri despre metodele speciale de educare a copiilor cu probleme și să scrie mai multe articole pe acest subiect.

Studiile asupra copiilor cu deficiente au motivat-o să-și testeze teoriile și pe copiii normali. Guvernul italian i-a dat această oportunitate iar în 1907 a deschis „Casa dei Bambini” înscriind în jur de 50-60 de copii ce proveneau din medii sărace.

Aici, ea a implementat mai multe modificări ale normelor existente din educația copiilor. Astfel, Maria a reproiectat sălile de clasă, făcându-le mai accesibile pentru copii. Copiilor li s-a dat autonomie iar dorința lor de învățare naturală a fost încurajată.

Prima ei școală s-a transformat într-un mare succes iar în scurt timp multe școli din toată Italia au început să-i urmeze exemplul. Ideea abordării educaționale de tip Montessori a reușit să câștige popularitate în toată lumea iar în curând acest tip de școală apărea în țări precum Statele Unite ale Americii, Germania, Franța, China și India, printre multe altele.

Popularitatea imensă a modalității sale de predare a determinat-o să călătorească prin multe țări ale lumii, ținând cursuri și ghidând educatorii spre abordarea ei educațională. Din 1915 și până în 1939 a călătorit în țări precum Spania, Olanda și Marea Britanie. În 1939 a plecat în India, unde a și rămas timp de 7 ani înainte să se întoarcă în Italia pentru a-și continua munca.

Din relația cu doctorul Guiseppe Montesaro a avut un fiu în 1898. Chiar dacă cei doi nu s-au căsătorit, Montesaro căsătorindu-se cu altcineva, relația cu fiul său a fost una foarte strânsă, aceștia colaborând la multe din lucrările sale.

Pentru munca depusă de-a lungul timpului ea a fost nominalizată de 2 ori la Premiul Nobel pentru Pace, pe care nu l-a câștigat, dar a fost onorată cu alte distincții.

Ea a trăit o viață lungă și a fost activă în domeniul educației până la sfârșit. Maria Montessori a murit pe 6 mai 1952 în Olanda.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ