Dominaţia Bisericii Romano-Catolice rămăsese necontestată de aproape 500 de ani. Cu toate acestea, în 1517, un călugăr german zguduia Biserica Catolică din temelii. Numele lui era Martin Luther. Luther nu era un rebel, nu-şi dorea distrugerea Bisericii Catolice şi nici nu a încercat întemeierea propriei sale religii. Tot ce şi-a dorit acesta a fost să oprească anumite practici abuzive pe care le considera necreştine.

Martin Luther este responsabil pentru începerea Reformei Protestante, devenind una din cele mai influente figuri din istoria creştinătăţii. În secolul al XVI-lea momentul era prielnic pentru o schimbare. El era văzut de către mulţi credincioşi drept un apărător al adevărului şi libertăţii religioase. Pentru alţii, era doar un eretic.

Martin Luther s-a născut într-un mic orăşel de lângă Berlin într-o familie de romano-catolici. Până la vârsta de 21 de ani Luther deţinea o diplomă de masterat în arte de la Universitatea din Erfurt. Pentru a urma dorinţa tatălui său, în 1505, începe să studieze dreptul.

În acel an avea să se întâmple ceva ce îi schimbă total cursul vieţii. În timpul unei furtuni, un fulger loveşte foarte aproape de el. Atunci Luther îi face un jurământ lui Dumnezeu, în care îi promite că dacă scapă cu viaţă devine călugăr.

Aşa a şi fost. Martin Luther scapă cu viaţă şi intră în ordinul Augustinian, devenind călugăr. Se speculează că această decizie nu a fost atât de bruscă, acesta aflându-se într-o căutare spirituală de mult timp.

Nesiguranţa asupra propriei mântuiri ar fi fost adevăratul motiv pentru intrarea în viaţa monahală. Chiar şi după hirotonire, această temere nu dispare. Mai mult decât atât, pe când se afla la Roma, este deziluzionat de imoralitatea şi corupţia preoţilor catolici. Într-o încercare de a se distanţa de aceste probleme, se mută în 1511 la Wittenburg pentru a-şi lua doctoratul în teologie.

Prin studierea profundă a Scripturii, Luther ajunge la concluzia că a fost salvat prin credință. Cât a fost profesor la Universitatea din Wittenburg, a vorbit cu ardoare despre rolul lui Hristos, ca singurul mediator între Dumnezeu şi om, şi că doar prin harul divin oamenii sunt iertaţi.

În 1514, Luther devine preot pentru Biserica din Wittenburg. Oamenii se înghesuiau să asculte noua predică. În acest timp, Biserica Catolică începe să vândă indulgenţe (presupuneau iertarea parţială sau totală a păcatelor în schimbul banilor). Luther protestează public această practică numind-o necinstită şi un abuz de putere din partea Bisericii.

În octombrie 1517 acesta îşi afişează pe uşa bisericii faimoasele „95 de Teze”. Prin acestea, mai mult remarca într-un ton academic decât condamna vânzarea indulgenţelor şi sublinia doctrina biblică a salvării prin har. Chiar şi aşa documentul s-a dovedit a fi provocator. Martin Luther este avertizat de cardinalii de la Roma să-şi retragă ideile; refuzul a dus la excomunicarea sa oficială de către Papă în 1521.

Citește și:  Turism la Alba Iulia

Câteva luni mai târziu, este chemat în faţa împăratului Carol al V-lea pentru o adunare a Sfântului Imperiu Roman, numită Dieta de la Worms. În timpul procesului a fost pus să se dezică de opiniile sale. Refuzul repetat a dus la interzicerea lucrărilor sale şi la numirea sa eretic condamnat.

Reuşeşte să fugă şi să se ascundă în Wartburg. Aici, el traduce Noul Testament în limba germană oferind, pentru prima dată, posibilitatea oamenilor obişnuiţi să-l citească singuri şi să-l distribuie întregului popor german.

Luther se întoarce în Wittenburg, unde începe să predice. Mesajul său conţinea salvarea prin credinţă şi libertate faţă de autoritatea papală şi greşelile ei. El a reuşit să organizeze şcoli creştine, să înveţe pastori şi profesori şi să scrie imnuri.

În 1525, şochează pe toată lumea când se căsătoreşte cu o fostă călugăriţă, alături de care are 6 copii. Neexistând nimic în Biblie care să ceară celibatul, în viziunea sa nu comitea nici un păcat. Mai mult decât atât, Biblia cere oamenilor să se înmulţească. Așadar, predicatorii ar trebui să se căsătorească pentru a nu cădea în păcat, iar viaţa alături de familie formează caracterul într-o manieră interzisă călugărilor.

Chiar dacă bătrâneţea îi aduce mai multe boli, nu se opreşte din a preda la universitate şi din a lupta pentru reformă. În 1530 este publicată Confesiunea de la Augsburg, care devine documentul de bază al doctrinei luterane. În 1534, termină traducerea Vechiului Testament în germană. La sfârşitul vieţii, devine foarte radical în opinii, anunţând că Papa este anticristul, pledând pentru expulzarea evreilor din imperiu şi tolerând poligamia pe baza practicilor din Vechiul Testament.

Luther moare în 1546 în timpul unei călătorii în Eisleben. Trupul său este transportat înapoi la Wittenburg unde este îngropat în biserică. Mormântul său se află direct în faţa amvonului unde a predicat.

Martin Luther a avut o viziune foarte radicală asupra religiei. În viziunea sa, Biblia este autoritatea supremă pentru doctrină; salvarea se poate dobândi doar prin credinţă. Moştenirea sa controversată se regăseşte în aproape toate ramurile creştinismului protestant modern.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.