Mausoleul Taj Mahal, impreuna cu legendele din jurul sau reprezinta o destinatie obligatorie pentru a intelege exact cat de departe poate merge dedicarea unei persoane pentru perechea sa. Mai presus decat o poveste nefericita de dragoste, vizitarea mausoleului este o adevarata experienta culturala.
Monumentul se gaseste in Agra, pe malul raului Yamuni, in acest loc aflandu-se multa vreme centrul Indiei, pana la mutarea sa in Delhi. Denumirea inseamna “Locul coroanei”, Taj insemnand coroana, iar Mahal- loc. A fost construit intre anii 1631/2 si 1653 la ordinele Sahului Jahan, care stapnea atunci. Acesta a dorit cel mai spectaculos omagiu pentru sotia sa preferata, Mumtaz Mahal, care ii fusese alaturi o perioada insemnata.
Marturiile vremii spun ca aceasta merita din plin dragostea sotului sau, fiind virtuoasa si dedicata lui in tot ceea ce facea. Femeia a murit la nasterea celui de-al paisprezecelea copil al cuplului, avand se pare printre ultimele dorinte si construirea unui mormant pentru ea. Fie ca a fost sau nu asa, sotia sahului nu ar fi putut anticipa splendoarea care avea sa ii inconjoare mormantul, mausoleul Taj Mahal neavand nici in prezent vreun egal in arta arhitectonica.
Douazeci de mii de muncitori, dar si specialisti in diverse domenii, de la pictura la caligrafie si gradinarit au fost chemati pentru a realiza comanda sahului, neaparat in timpul vietii acestuia. Lucrarile s-au derulat incontinuu, dar au evoluat lent din cauza marimii mausoleului, dar mai ales a detaliilor. Constructia ajunge astfel la inaltimea maxima de 171 de metri in cel mai inalt punct al domului; acesta reprezinta si cea mai spectaculoasa parte a mausoleului, mai ales si datorita motivului lotusului, care se repeta pe toata suprafata sa. Cladirea, de o forma dreptunghica la baza, are in fiecare colt cate un minaret; administratia de la Taj Mahal permite rar accesul in acestea, de aceea multi curiosi prefera tururile virtuale pentru a se putea bucura de priveliste. Insa cum tot contactul direct este cel mai bun, in jur de 3.000.000 de turisti viziteaza locul in fiecare an, in prezent existand rampe si facilitati pentru persoanele cu dizabilitati. Biletul este mai scump pentru straini decat pantru indieni, insa nu conteaza: la cat de bine este intretinut locul, nimeni nu se plange.
Mausoleul a fost contruit in stilul dinastiei Mughal, careia ii apartinea sahul. In schimb, arhitectul, Ustad Ahmad Lahauri a devenit nemuritor prin faptul ca nu s-a limitat la un singur stil, incluzand si numeroase elemente persane sau de alte origini. Detaliile sunt insa cele care fac dintr-un mausoleu spectaculos o capodopera; desi ar fi putut exista riscul sa ramana o cladire mare si atat, bunul-gust care a intervenit in alegerea elementelor decorative, precum si realizarea cu minutiozitate a acestora sunt cele care fac diferenta.
Astfel, marmura de pe Taj Mahal face ca in functie de lumina, acesta sa fie mai apropiat de nuante de roz sau de alb, sporind farmecul locului. Partea din fata este decorata cu citate din Coran, alese atent de catre cei insarcinati cu acest aspect. Sculpturi filigranate decoreaza intrarea, dar si interiorul. Culorile sunt imbinate perfect pentru a nu crea un cosntrast puternic, dar nici pentru a plictisi. Iar gradina din jur, foarte bine ingrijita si in prezent, continua visul indian si dupa terminarea vizitei propriu-zise, domeniul intinzandu-se pe cateva sute de metri patrati. Sotia sahului ar fi fost mai mult decat incantata de omagiul sotului sau. Insa, ea a ramas doar dovada ca uneori cele mai triste intamplari din viata sunt cele care pot scoate tot ce e mai bun din cineva.
Si daca a dat cineva tot ce e mai bun, este vorba in mod sigur de toti cei care au lucrat pentru realizarea mausoleului. Astfel au luat nastere legendele care povestesc ca arhitectii si principalii specialisti au fost torturati, sau chiar ca li s-au taiat mainile pentru a nu mai putea sa construiasca ceva similar cu monumental Taj Mahal. Insa legendele sunt doar legende, nefiind absolut nicio dovada pentru a demonstra povestile; iar un astfel de masacru ar fi ramas consemnat cumva. In prezent locul este atat de linistit, incat ar fi de neconceput ca ceva rau se se fi intamplat aici.
Doua monumente mortuare se odihnesc unul langa altul: cel al sotiei sahului si al conducatorului, ceva mai mare. Se pare ca acesta dorise construirea altui mausoleu pentru sine, fata in fata cu primul, insa de o culoare neagra, care sa ii apartina lui. Moartea insa a oprit crearea unui nou proiect, iar sahul a fost depus alaturi de sotia sa intr-o camera simpla, putin decorata. Religia musulmana interzice decorarea excesiva a camerelor mortuare si a sicrielor. Insa nici nu era nevoie de mai mult: Taj Mahal spune suficient asa cum este acum.
