Misokinezia – de ce ne enervează gesturile repetitive ale celor din jur?

Misokinezia, deşi este un termen mai puţin cunoscut, realitatea pe care o denumeşte este relativ comună, se poate recunoaşte cu uşurinţă în viaţa de zi cu zi. Misokinezia se referă la o reacție negativă puternică (de obicei iritare, anxietate sau furie) față de mișcările repetitive (în special cele involuntare sau inconștiente) ale altor persoane, cum ar fi: legănatul piciorului, baterea ritmică a degetelor în ceva (a bate darabana), răsucitul şuviţelor de păr, târșâitul papucilor/ pantofilor, mestecatul gumei cu mișcări exagerate, jocul cu un pix sau cu alt obiect mic, ticuri nervoase etc.

Este o formă de hipersensibilitate la mișcare, asemănătoare, într-o oarecare măsură, cu misofonia (care înseamnă toleranţă scăzută la anumite sunete, de regulă neplăcute sau stresante). De altfel, este uşor de observat că şi cuvântul “misokinezie” este format după modelul lui “misofonie” (“aversiune faţă de sunete”) – din grecescul “miso” – “ură”, “aversiune”, “repulsie” şi “kinesis” – “mişcare”).

Un studiu din 2021 a arătat că aproximativ 1 din 3 persoane (33%) manifestă misokinezie, adică o formă de sensibilitate la mișcările repetitive ale altora, ceea ce sugerează că este o reacţie psihică mult mai comună decât s-a crezut anterior, o adevărată “provocare socială” (nu neapărat un caz clinic). Termenul a fost introdus relativ recent în literatura științifică de specialitate, ca răspuns la observații clinice asupra unor simptome comune, dar anterior nenumite clar.

Cum se manifestă misokinezia?

Persoanele care suferă de misokinezie pot avea reacții precum: iritare bruscă sau agitație psihică, anxietate, dificultăți de concentrare, senzație de “nu mai suport”, chiar și furie, uneori nevoie urgentă de a părăsi locul sau de a întrerupe mișcarea celui “vinovat” (verbal sau non-verbal). Se întâmplă ca şi în absenţa percepţiei vizuale, doar simpla conştientizare a faptului că cineva face gesturi repetitive să declanşeze o reacţie misokinetică.

Frecvent, ca şi în cazul misofoniei, misokinezia presupune şi o “internalizare” a evaluărilor, în sensul că persoana care manifestă o astfel de aversiune faţă de anumite mişcări ale celorlalţi poate să aibă un sentiment de jenă/ vinovăţie pentru propriile reacţii sau, dimpotrivă, se poate produce o “externalizare” a evaluării, care înseamnă învinovăţirea celor care fac mişcări repetitive, sentimentul că sunt lipsiţi de “bun simţ”, de respect, de educaţie, însoţit, în unele cazuri, de izbucniri agresive (ţipete, urlete, aruncări/ lovituri cu obiecte etc.).

Chiar dacă persoanele cu misokinezie sunt conştiente că reacţiile lor sunt, uneori, disproporţionate în raport cu situaţia dată, aceste comportamente de răspuns apar instantaneu și sunt greu de controlat, cu atât mai mult cu cât respectivele persoane se consideră a fi, în general, “liniştite”, iar confruntarea cu asemenea situaţii devine mai mult decât deranjantă, implică, uneori, reacţii care ies din sfera normalităţii.

Misokinezia – cauze posibile

Misokinezia nu este încă bine înțeleasă științific, dar cercetările sugerează mai multe cauze posibile, în legătură cu o combinaţie de factori psihologici, neurologici, contextuali, posibil şi genetici, cum ar fi:

• Hipersensibilitate la stimuli – legată de o percepție mai acută a mediului şi de incapacitatea de “a bloca” mental situaţiile care distrag atenţia şi care au loc în “periferia” vizuală.
• Experiențe negative anterioare – asocierea inconștientă a anumitor gesturi cu stres sau disconfort din trecut.
• Anxietate sau tulburări de concentrare – poate apărea mai frecvent la persoane cu ADHD, anxietate socială sau tulburări obsesiv-compulsive.
• O activitate accentuată a neuronilor-oglindă – un studiu din 2021 (al unei echipe de la “University of British Columbia”) sugerează că persoanele cu misokinezie pot avea o activitate crescută a neuronilor-oglindă, care au un rol esenţial în înţelegerea acţiunilor şi emoţiilor celorlalţi, a comportamentului şi interacţiunilor sociale, care se activează când ne mişcăm, dar şi când îi vedem pe alţii mişcându-se, ceea ce înseamnă că “simt” involuntar mișcările din jur că fiind intruzive.

Misokinezia şi neuronii-oglindă

Neuronii-oglindă reprezintă una dintre cele mai importante descoperiri ştiinţifice din ultimul deceniu, despre care se crede că va însemna, în psihologie, ceea ce înseamnă ADN-ul în biologie, sublinia într-un interviu, un cunoscut psiholog, V. S. Ramachandran, de la Universitatea din California.

Neuronii-oglindă, numiţi şi “neuroni empatici”, au un rol major în felul în care fiecare dintre noi reflectă lumea exterioară, în procesele de cunoaştere, în maniera de înţelegere a intenţiilor celorlalţi, de adaptare socială şi, probabil, spun specialiştii, în înţelegerea misokineziei. Când o persoană face/ simte ceva şi o altă persoană observă acţiunile/ stările acesteia, neuronii care se activează în cazul primeia, se vor activa și la a doua (observatorul), ca într-o “oglindă”.

Misokinezia apare adesea însoțită de misofonie – factorii declanşatori sunt diferiţi, dar manifestările, similare. Este de subliniat şi faptul că persoanele cu misokinezie au senzaţia că cei care provoacă o astfel de stare o fac intenţionat (ceea ce, evident, nu este adevărat).

Exemple de misokinezie din viaţa cotidiană

Probabil că fiecare dintre noi s-a confruntat cu situaţii în care mişcările repetitive ale cuiva din apropierea noastră să devină deranjante, chiar exasperante:

• Ești într-o sală de clasă sau într-o ședință, iar colegul de alături își leagănă constant piciorul. Nu scoate niciun sunet, dar mișcarea te distrage, te enervează și nu te poți concentra.
• La cinema, persoana din fața ta dă nervos din picior. În loc să te concentrezi la film, simți cum crește frustrarea și vrei să te muți sau să pleci.
• Într-un autobuz, o sală de aşteptare etc., cineva mişca încontinuu un pix între degete. Mișcarea repetitivă te face să simți o tensiune greu de explicat s.a.m.d.

Ce se poate face?

Nu există un tratament standard, pentru a se elimina cauzele şi manifestările misokineziei, dar se pot încerca mai mulţi paşi:

• Conştientizarea (implicit, acceptarea) din partea persoanelor care manifestă sensibilitate la mişcările repetitive ale celor din jur că au această problemă şi că nu o pot controla;
• Tehnici de relaxare și respirație;
• Căști/ochelari care reduc stimulii externi sau strategii practice de mutare a atenţiei către altceva decât factorul declanşator al misokineziei;
• Terapie cognitiv-comportamentală (TCC) pentru gestionarea reacțiilor automate, altfel spus pentru îndepărtarea tiparelor de gândire negative, raportate la misokinezie;
• Mindfulness și meditație pentru dezvoltarea toleranței la disconfort;
• Evitarea locurilor foarte aglomerate, dacă situația este severă.

Misokinezia, deşi este un fenomen psihologic care afectează circa o treime din populaţie, este un domeniu de cercetare aflat la început de drum (descris şi numit aşa, pentru prima dată, abia în studiul menţionat anterior, din 2021, al unor cercetători de la Universitatea British Columbia, din Canada), dar se caută cauzele şi, mai ales, posibilităţile de eliberare de o astfel de “sensibilitate”, care creează un disconfort major persoanelor afectate şi un impact negativ semnificativ asupra vieţii de zi cu zi.