După terminarea Războiului Titanilor, lupta dintre Titani și Olimpieni, Olimpienii au ieșit victorioși, ne spune mitologia greacă. Ca pedeapsă, Zeus a închis majoritatea Titanilor în Tartar. Cei care au scăpat de această pedeapsă au fost aceia care nu au luptat împotriva lui. Între aceștia se aflau cei doi fii ai lui Iapetu, Prometeu și Epimeteu.
În loc să fie închiși, Zeus le-a ordonat să creeze omul. Zeilor li se părea că ar fi fost interesant să creeze creaturi similare lor, dar muritoare, pentru a popula Pământul. Prometeu a format omul din țărână, iar Atena i-a dat viață. Imediat după ce omul a fost creat, Zeus a ordonat celor doi frați să împartă oamenilor multe daruri, în speranța că aceștia ar evolua în creaturi interesante, capabile să amuze zeii. Cei doi frați au împărțit darurile zeilor, iar Epimeteu s-a apucat să le ofere creaturilor Pământului.
Epimeteu a dat creaturilor diferite calități, cum ar fi rapiditatea, viclenia, puterea. Din păcate, când a ajuns la om, dăduse deja cele mai bune calități animalelor și nu mai rămăsese nimic bun pentru om. Așa se face că Prometeu s-a decis să facă omul să stea în picioare la fel ca zeii și să le dea focul.
Prometeu iubea oamenii poate chiar mai mult decât iubea olimpienii, care îi exilaseră mare parte a familiei în Tartar. Atunci când Zeus a decretat că omul trebuia să sacrifice o parte din fiecare aliment pentru zei, Prometeu se decide să-l păcălească pe acesta. El a creat două grămezi, una cu oase învelite în grăsime zemoasă și o alta cu cea mai bună carne ascunsă înăuntru.
Fără să știe ce făcuse Prometeu, Zeus alege oasele pline de grămise și cum își dăduse cuvântul, a fost forțat să accepte oasele ca partea sa din sacrificiile viitoare. Mâniat fiind de minciuna lui Prometeu, Zeus decide să ia focul de la oameni, acesta fiind oricum dedicat doar zeilor.
Cu toate acestea, Prometeu a încălcat porunca lui Zeus, a aprins din nou o torță și a dat-o oamenilor. Văzând acțiunile lui Prometeu, Zeus se înfurie și decide să pedepsească teribil atât oamenii, cât și pe cei doi zei.
Pentru a-i pedepsi, acesta l-a pus pe Hefaistos să creeze o muritoare de o frumusețe răpitoare. Zeii i-au dat foarte multe daruri și bogății. Apoi l-au pus pe Hermes să-i dea o inimă înșelătoare și o limbă vicleană. Această creație a fost Pandora, prima femeie.
Ultimul cadou oferit Pandorei a fost o cutie, fiindu-i interzis să o deschidă. Cutia fusese creată de Hefaistos la porunca lui Zeus și conținea toate relele, cruzimea, aroganța, durerea, vanitatea, ura, lăcomia, bolile, tristețea și teama, doar pentru a numi câteva. Singura care s-a deosebit de ceilalți zei a fost Hestia sau Atena, care a pus în cutie speranța. Astfel, Zeus o trimite pe Pandora lui Epimeteu, care se decisese să trăiască în rândul oamenilor.
Inițial, Pandora îi este oferită lui Prometeu, dar simțind că la mijloc este un șiretlic, el o refuză, motiv pentru care îi este oferită mai apoi fratelui său, Epimeteu. Prometeu îl avertizase pe fratele său să nu accepte nici un cadou din partea lui Zeus, dar frumusețea Pandorei era mult prea mare, așa că el a primit-o lângă el. În cele din urmă, curiozitatea cu privire la conținutul cutiei a fost prea mare, așa că Pandora a deschis-o. Astfel ea a eliberat pe Pământ toate relele. Doar un singur lucru mai rămăsese în cutie atunci când aceasta a reușit să o închidă capacul din nou: speranța.
Zeus era furios pe Prometeu pentru trei lucruri. În primul rând pentru că l-a păcălit în ceea ce privea sacrificiile; faptul că a furat focul și l-a dat oamenilor, arătând astfel că prețuia mai mult omenirea decât rânduielile zeilor și nu în ultimul rând faptul că refuza să îi spună care din copiii lui îl va detrona.
Așa se face că Zeus a poruncit servitorilor săi, Forța și Violența, să îl prindă pe Prometeu, să îl ducă în munți și să îl lege de o stâncă cu lanțuri ce nu puteau fi distruse. Acolo, el a fost chinuit în fiecare zi și noapte de către un vultur gigantic care venea și rupea din ficatul lui. La sfârșitul fiecărei zile ficatul îi creștea la loc, în așa fel încât să sufere din nou.
Zeus i-a dat două alternative lui Prometeu pentru a scăpa de acel chin. El ar fi putut să-i spună cine este mama acelui copil care urma să îl detroneze sau să îndeplinească în același timp două condiții. Prima condiție presupunea ca un nemuritor să se ofere voluntar să moară în locul lui, iar cea de-a doua condiție specifica faptul că un muritor trebuia să omoare vulturul și să îi rupă lanțurile.
În cele din urmă, Chiron Centaurul acceptă să moară în locul său, iar după 30 de ani de chin, Hercule, fiul lui Zeus, omoară vulturul și îl eliberează din lanțuri.
