Se află în oraşul Mafikeng, al cărui nume l-a şi împrumutat, situat pe strada Martin. Exponatele sunt superbe, iar curatorul muzeului deţine informaţii preţioase legate de mai multe situri istorice din împrejurimile instituţiei.
Muzeul Mafikeng este găzduit într-o clădire numită Old Town Hall, construită la 1902. Pe atunci, clădirea încărcată cu ornamente de sculptură domina centrul oraşului. Astăzi, muzeul Mafikeng domină la rându-i atmosfera, atrăgând atenţia trecătorilor prin plafonul de oţel, vechiul ceas rotund din vârf şi un stil arhitectural elaborat. Culoarea este reprezentată printr-o combinaţie delicată de alb şi galben foarte deschis.
Chiar la intrarea în muzeu, poate fi admirată o locomotivă pe aburi, cântărind 90 de tone. A fost construită în anul 1901, în Scoţia şi până în anul 1971 obişnuia să conducă vagoanele de tren pe ruta care leagă oraşul Mafikeng de Bulawayo. Din 1985, locomotiva pe aburi străjuieşte intrarea în muzeul Mafikeng. În vecinătate este expus şi un motor cu aburi, produs în 1919 şi folosit la un moment dat pentru bunul mers al locomotivei.
Fostul club al oraşului a fost închis, dar spiritul lui continuă să trăiască, chiar în interiorul muzeului Mafikeng, unde este expusă o parte din acoperişul său, străpuns de şrapnel.
De altfel, muzeul Mafikeng adăposteşte o adevărată comoară formată din artefacte aparţinând unor vremuri foarte îndepărtate, până şi din timpurile preistorice. Cultura şi istoria Tswana, ignorate până de curând, sunt reprezentate în cadrul unor colecţii foarte interesante ale acestui muzeu. O colibă tradiţională pentru cultura Tswana se află chiar la intrarea în muzeu, iar vizavi de ea a fost expus unul dintre tunurile aparţinând navei Nelson, construită la 1770. Cele două exponate surprind foarte clar contrastul între stilul liniştit de viaţă al africanilor Tswana şi preocupările militare ale olandezilor mutaţi în Africa de Sud.
Tunul cântăreşte nu mai puţin de 436 kilograme, are un calibru de 94 milimetri şi a ajuns în zonă în anul 1883, când căpetenia Lentshwe din Bakgatla i l-a vândut căpeteniei locale Montshoia, pentru a-l folosi contra burilor pătrunşi adânc în interiorul Africii de Sud. Ulterior, tunul a fost utilizat de trupele britanice pentru apărarea oraşului Mafikeng, în timpul războaielor burilor.
Muzeul Mafikeng reflectă fidel perioada istorică care a transformat oraşul într-un punct de referinţă al războaielor burilor. Pe scurt, este vorba de celebrul asediu de la Mafeking. A avut loc în timpul celui de-al doilea război al burilor şi a durat 217 zile, la capătul cărora colonelul britanic Robert Baden Powell a devenit erou naţional. Acesta ocupase oraşul pentru provizii, armata sa, extrem de micuţă, suferind de sărăcie. Trupele burilor, mult mai numeroase, au asediat oraşul pentru a-i alunga pe britanici. Partea spectaculoasă ţine de numeroasele păcăleli cu ajutorul cărora colonelul Baden Powell a reuşit să câştige lupta. A pus mine false, a desfăşurat sârmă ghimpată imaginară, a defilat cu tunul defect al fostei căpetenii africane prin oraş, a săpat tranşee lăsate goale şi a realizat o reţea telefonică extraordinară care i-a permis să ţină legătura cu armata britanică aflată la Capul Bunei Speranţe. Per total, mai puţin de 2000 de britanici şi africani de culoare au reuşit să respingă o armată de 8000 de buri.
Muzeul Mafikeng deţine o colecţie interesantă care aminteşte de acest asediu faimos. Colecţia cuprinde poze, obiecte şi chiar şi boilerul unui tren distrus într-o ambuscadă militară din timpul asediului. Sunt expuse trei puşti folosite de britanici la momentul înfruntărilor militare cu burii. Cum populaţia de culoare a oraşului Mafikeng a avut şi ea o contribuţie importantă la susţinerea colonelului Baden Powell, una dintre încăperile muzeului îi este destinată. Aici se regăsesc colecţii şi exponate ce amintesc de căpetenia Montshoia care şi-a pierdut viaţa în timpul asediului, dar şi de alţi eroi locali ucişi, de asemenea, pe parcusul războaielor dintre britanici şi buri.
Încăperea destinată acestui moment istoric expune sute de artefacte şi fotografii din timpul luptelor asediului, iar o întreagă colecţie este dedicată lui Sol T Plaatje, academician şi membru fondator al Congresului Naţional African. De la el, Africii de Sud i-a rămas unul dintre cele mai detaliate şi documentate jurnale de război, pe care Sol T Plaatje l-a scris chiar în timpul asediului, din postura de translator între africani şi britanici. Jurnalul a fost intitulat de către autorul său: „Jurnalul de la Mafikeng – o perspectivă a omului de culoare asupra războiului dintre oamenii albi”.
Locurile amprentate de personalitatea lui Sol T Plaatje se regăsesc şi în împrejurimile muzeului. Este vorba despre locuinţa lui personală, biroul de presă şi tipografia unde a activat de-a lungul carierei sale. Toate acestea pot fi vizitate de către turişti. Există panouri care indică foarte clar direcţia spre ele.
Ulterior celui de-al doilea război al burilor, colonelul Baden Powell a pus bazele mişcării Cercetaşilor, iar acest detaliu este şi el bine redat printre artefactele expuse de muzeul Mafikeng.
Muzeul Mafikeng a fost inaugurat în anul 1985 chiar în clădirea pe care o ocupă şi în prezent, adică fosta primărie a oraşului Mafikeng. Conţine şi numeroase artefacte datând din perioada tribală a oraşului, precum unelte, obiecte de uz casnic şi unele piese de artă veche. Există şi informaţii referitoare la medicina pe care băştinaşii o practicau cu sute de ani în urmă, un soi de medicină naturistă alcătuită în jurul tratamentelor cu ierburi.
Cam întreaga istorie a zonei este redată în interiorul muzeului, de la cele mai îndepărtate timpuri până la zilele noastre – istoria indigenilor, istoria coloniştilor şi istoria politică a secolului al XX-lea.
În interiorul muzeului nu este permisă folosirea aparatelor foto.
Oraşul Mafikeng în sine este şi el plin de istorie. Reflectă o nouă viziune asupra apartheid-ului şi contradicţiilor sale sociale. Este considerat drept o localitate ideală pentru shopping şi puţină cultură africană. Numele Mafikeng înseamnă „locul dintre stânci” şi i-a fost dat oraşului cu foarte mult timp în urmă, de către căpetenia triburilor BaRolong care s-au aşezat în valea râului Molopo în urma unor războaie cu alte triburi indigene.
Celebritatea localităţii se leagă în mod categoric de asediul de la Mafikeng, însă acest oraş a jucat un rol important şi în timpul apartheid-ului. La finalul acestui regim de teroare pe fondul culorii pielii, Mafikeng a devenit reşedinţa provinciei North West din Africa de Sud. În prezent, sarcina lui socială nu este deloc simplă – trebuie să unească în mod armonios moştenirea a trei culturi diferite: cea a triburilor indigene BaRolong, cea colonială şi cea a populaţiei Tswana.